Pledoarie pentru simplitate

Imi incep pledoaria cu doua situatii:

1. Maria Montessori a vizitat o clinica unde a intalnit copii cu probleme mentale care se jucau cu firimituri de paine. O asistenta i-a spus ca acesti copii sunt dezgustatori si lacomi si de aceea se joaca asa. Maria Montessori a vazut altceva: copiii acestia isi doreau atat de mult sa se joace, sa isi foloseasca mainile, degetele, incat foloseau firimiturile de paine pentru asta.

2. Pe un grup de activitati pentru copii, o mamica din State intreba ce jucarii i-ar putea lua copilului ei similare suportilor de pahare. Intr-o vizita, copilul ei bagase si scosese suportii de pahare din si in cutia lor. Raspunsul de nota 10 a fost: un set de suporti de pahare…

Copiii mici invata spontan. Parca sunt programati sa faca anumite activitati in anumite perioade. Azi pot sa nu fie interesati de un lucru si maine le poate deveni pasiune mistuitoare. Uneori au nevoie sa se invarta in cerc, alteori sa alerge, alteori sa incerce miscari ce necesita precizie de ceasornicar.

Copiii stiu ce au de facut pentru a creste mari. Noi trebuie doar sa le pregatim mediul, sa le punem la dispozitie lucruri care i-ar putea ajuta si sa nu le stam in drum. Inundandu-i cu jucarii, cu activitati, cu optionale, cu informatii, riscam sa le intrerupem propriul proces de invatare.

Trebuie sa invatam sa respiram adanc, sa simplificam pe cat posibil si sa lasam copilul sa fie profesor. Atunci cand observam ca il pasioneaza anumite acvtivitati, incercam sa ii punem la dispozitie alternative cat mai potrivite pentru el. Daca ii place sa se catere, nu il putem opri din asta. El are nevoie sa se catere, asta simte instinctual ca trebuie sa faca. De obicei, va alege sa se catere pe cele mai instabile lucruri posibile. Ce putem face noi este sa gasim un corp stabil unde poate exersa la nesfarsit.

Si trebuie sa tinem minte ca fiecare copil este unic si se dezvolta in ritmul lui. Si este ideal sa nu intervenim foarte mult pentru a nu face mai mult rau. De exemplu, daca invata prea devreme sa citeasca sau sa socoteasca, sunt mari sanse sa aiba probleme in intelegerea unui text sau la orele de matematica de mai tarziu. Pentru ca un copil este pregatit pentru o activitate atunci cand prezinta interes pentru ea. Suna banal si simplu. Dar adevarul e ca copiii vor dori sa invete sa citeasca atunci cand vor sa citeasca singuri o poveste. Unii sunt interesati de asta mai devreme, altii mai tarziu. Important e sa invete sa scrie si sa citeasca pana in 8 ani ca sa nu rateze fereastra de oportunitate. Daca invata mai tarziu, le va fi mai greu. Daca vreti sa cititi mai multe despre ferestre de oportunitate, gasiti un rezumat minunat la Irina Schmitz.

Aveti incredere in copiii vostri. Stiu mai multe decat noi despre ei insisi. Si sa ne gandim daca ceea ce facem – distractiile, jucariile noi etc. – se scaleaza pe termen lung. Cu ce le va inlocui ca adult?

Cred ca este mai simplu sa crestem copii decat credem. Trebuie sa ne facem o idee despre etapele de dezvoltare ca sa ne calibram asteptarile si sa observam, sa lasam copilul sa ne fie ghid. Si sa il tratam ca pe adultul minunat care speram sa devina. Cu multa iubire, rabdare si intelegere. Si un pic de intuitie, pentru ca fiecare dintre noi simte in adancul sufletului cand face ceva bine si cand greseste.

 

Continue Reading