Daca mai plangi, mergem acasa

Uneori le dam celor mici niste probleme de logica ce ar putea pune in dificultate si minti mai experimentate.

Una dintre ele este cea din titlu. Mi-am pus mintea rationala – in mare parte din timp – la treaba. Am descoperit doua variante:

  1. Copilul nu isi doreste sa mearga acasa. In acest caz, urmeaza o fractiune de secunda de liniste in care copilul proceseaza noua informatie, trage aer in piept si incepe sa planga si mai tare.
  2. Copilul isi doreste sa plece acasa, nemultumirea a disparut, nu mai are de ce sa planga. Dar daca nu plange, nu merge acasa, nu?

Eu zic sa le propunem solutii mai usoare copiilor. Sau macar mai logice 🙂 Si sa ii mai lasam sa se si descarce. Cel mai repede trece plansul atunci cand lasam toate lacrimile sa iasa din ochi – asa cum zice  o faptura minunata de 4 ani.

Continue Reading

Lasati copiii sa planga! 3 beneficii ale lacrimilor si crizelor de furie

Sssst! Gata! Gata! Nu mai plange! Nu te-ai lovit! Nu te doare! Suna cunoscut?

De multe ori incercam sa inabusim plansul copiilor de parca vrem sa stingem un incendiu. Se declanseaza o alarma in sufletul nostru si cautam solutii disperate sa oprim cat mai repede lacrimile. In realitate, putem face mai mult rau daca nu lasam copilul sa planga.

In primele luni de viata al Ileanei simteam ca se rupe ceva in mine cand o auzeam plangand. Plangeam si eu si ma gandeam ca datoria mea in viata este sa cresc un copil permanent fericit. Alergam de nebuna pe strada, prin casa, leganam si cantam numai sa nu imi fie nefericit copilul. Cat m-am inselat! Nu ca acum as fi mare experta acum – cateva luni mai tarziu – sau ca mi-ar fi mai usor sa o vad plangand. Dar am citit, am analizat si mi-am dat seama cat de mult o poate ajuta un plans bun si ca strategiile mele nu faceau decat sa prelungeasca stresul.

Mi-am dat seama ca sunt multe situatii in care nu imi revin pana nu trag o portie buna de plans. Si daca e cineva prin preajma, prefer sa nu primesc o privire trista, plina de neputinta si de mila. Daca imi intristez interlocutorul ma simt si mai prost. Prefer o privire intelegatoare si o imbratisare sincera. Si cateva secunde sau minute mai tarziu, ma simt revigorata.

Va recomand din suflet cartea Lacrimi si crize de furie de Aletha Solter, carte care mi-a schimbat total perspectiva din care privesc manifestarea emotiilor. Fie ele si negative. Iata cateva dintre beneficiile plansului culese din aceasta minunata carte:

Plansul imbunatateste sanatatea emotionala

Nu trauma este cauza bolii unei persoane, ci disperarea inconstienta, reprimata, fara speranta in legatura cu faptul ca nu i se permite sa exprime ceea ce a suferit.

Alice Miller

Daca nu le permitem copiilor sa planga in situatii care ii frusteaza sau ii sperie, e posibil sa aiba reactii exagerate atunci cand se confrunta cu o situatie similara chiar si la varsta adulta. De exemplu, daca se sperie de latratul unui catel si nu sunt lasati sa planga, este posibil ca si adulti fiind sa fie tematori fata de caini fara sa stie de ce. In momentul in care plangem sau avem o criza de furie transmitem mesajul creierului nostru ca pericolul a fost depasit. Ne putem relaxa si putem trece peste.

Acceptarea plansului contribuie la crearea unui atasament sanatos intre parinte si copil

Trebuie sa invatam sa acceptam si emotiile negative si emotiile pozitive. Altfel, putem transmite mesajul ca ne iubim copiii doar cand sunt fericiti.

Copiii nu trebuie respinsi atunci cand plang. Au nevoie de prezenta noastra, de intelegerea noastra, de siguranta pe care i-o ofera iubirea noastra neconditionata. Incercarile de distragere a copilului care plange va fi traita de acesta ca o forma de abandon emotional.

Copiii care plang suficient sunt mai relaxati

Dupa un plans bun sau o criza de furie, copiii se relaxeaza si se inveselesc. Un copil care nu a reusit sa se elibereze, este mai prost dispus, nu ii convine nimic. Ca si un adult, de altfel.

Copiii mai au nevoie sa si planga. In bratele mamei, nu in alta camera.

Continue Reading