Cum am organizat casa cand copilul a inceput sa fie mobil

Pe la 3-4 luni, pediatra mi-a recomandat sa o las pe Ileana pe… jos. Eu pana atunci o lasam linistita pe canapea fara sa imi fac griji ca se va rostogoli. Nu mi-am dat seama ca oferindu-i putin spatiu, ii ingradesc si dorinta de explorare.

Asa ca am dat fuga si am cumparat un covoras din spuma. Nu s-a dovedit a fi nici cea mai buna investitie (cam 200 lei), nici cea mai potrivita, pentru ca Ileana si-a julit degetele de la picioare incercand sa se tarasca pe el.

Faceti cunostinta cu pisica noastra. Ea a iubit mai mult acest covoras din spuma.

Vestea buna este ca la cateva zile dupa ce am lasat-o libera pe jos a facut si prima rostogolire.

Ulterior am adus doua saltele de pat care stateau nefolosite la ea in camera, am pus si o oglinda acrilica si a inceput distractia. De pe la 5 la 7 luni, Ileana s-a tarat cu spatele. Mai intai mai incet, apoi mai cu elan. Eu stateam la primire si intoarcere.

Pisica asta e peste tot. Aici sta pe taburetul ce urma a bloca intrarea in sufragerie.

De tarat cu fata nu prea a vrut, a trecut direct la mersul de-a busilea si foarte repede apoi a inceput sa se ridice pe langa canapea. Si atunci au inceput grijile si intrebarile mele nesfarsite, pentru ca nu stia sa cada si fiecare dezechilibrare se solda cu un cap dat de moalele saltelei si din pacate, nu numai.

La inceput, am fost umbra ei, mereu pregatita sa o prind in cazul in care cade. Eram mereu in alerta, mereu obosita si nu eram sigura ca fac bine ce fac. Asa ca m-am apucat sa imi intreb prietenele, am scris pe forumuri, am cautat articole, am cerut idei de amenajare a camerei.

M-am hotarat sa pun perne in toata sufrageria ca sa pot sa imi mai trag sufletul. Ma bucuram ca in sfarsit aveam ce sa fac cu atatea perne decorative. Din pacate, junioara a invatat ca daca pica pe perne, e chiar amuzant, asa ca nu se sinichisea sa atenueze cu mainile cazatura.

Salteaua am mutat-o in dreptul bibliotecii pentru a bloca accesul la sertare.

Ulterior am cumparat covor puzzle din spuma. Si am pus biscuiti din aceia prin toata casa, alternand cu perne. Va recomand sa cautati piese cat mai mari si daca se poate sa fie intregi, sa nu se scoata literele/ cifrele. Mie imi ia o vesnicie sa curat toate piesele si mi-ar fi fost mai usor daca puteam duce in cada cateva piese mari.

Comoda TV a devenit etajera cu jucarii, sertarele le-am blocat cu inchizatori magnetice, iar cele care nu au mers blocate contin jucarii sau lucruri inofensive (cum ar fi colectia mea de genti, golita in prealabil de orice urma de agrafa, moneda sau chei).

Cand a inceput sa exploreze, casa noastra nu era pregatita pentru curiozitatea ei, asa ca i-am organizat mai intai sufrageria si camera ei dupa bunul plac. Nu am luat grilaje, ci am blocat accesul catre hol si balcon cu un taburet si un tarc. Au fost cateva luni interesante in care am lucrat coapsele si gambele sarind peste taburet.

In Montessori este recomandat sa pregatiti toata casa pentru copil si sa nu lasati la indemana lucruri care i-ar putea face rau. In RIE este recomandat sa aveti un “spatiu da” (yes space) ingradit, unde copilul poate explora in voie. Cam asta am facut noi cu sufrageria.

Apoi, incet-incet, am inceput sa pregatim intreaga casa pe masura ce Ileana crestea, iar eu capatam mai multa incredere sa o las sa exploreze.

Acum pare simplu, grijile nejustificate, intrebarile pe care le puneam sunt acum haioase – nu e de mirare ca nu prea gaseam raspunsuri cautand pe internet. Evident, acum am alte griji si intrebari care mi se par mari, dar in curand vor fi si ele mici.

Foto: Pink Sherbet Photography si arhiva personala

Continue Reading

Cum interactionam cu copiii altora?

Am schitat initial un mini ghid de interactiune cu copiii si mi-am dat seama ca exista o singura regula pe care ar trebui sa o aplicam: i-am face unui adult asa ceva? Iata cum ar arata lumea daca am trata adultii din jurul nostru ca pe niste copii.

  • Am aranja sepcile strambe ale adolescentilor.
  • Am imparti inghetata cu tanara aflata la dieta.
  • Am pupa obrajori de pensionar mancacios.
  • Am ciupi pulpite de batrane vioaie.
  • Am striga de o suta de ori la colegul vizibil ocupat cu niste calcule. Si ne-am intreba de ce e asa morocanos.
  • Am lua in brate oameni pe strada. Si am fugi cu ei.
  • Am ruga persoanelor care fac jogging sa mearga mai incet.
  • Am lua telefonul din mainile sotului ca sa il dam cuiva mai mic.
  • Am aplauda cand cineva ar face cativa pasi in directia noastra.
  • Am lega sireturi si trage fermoare pe strada.
  • Am vorbi despre un prieten ca si cand el nu s-ar afla acolo.
  • I-am spune unei persoane dragi sa nu mai planga ca nu s-a lovit si rade cineva care trece pe strada de ea.
  • I-am spune unui prieten ca este obraznic pentru ca vrea sa se joace  sah, nu table.
  • Am folosi numai diminutive si am vorbi ca si cand avem o rezerva de heliu in portbagaj.
  • Am cauta oamenii in buzunare si i-am intreba amuzati de ce se supara si ce ascund.

Cam asa arata lumea in care traiesc copiii nostri 🙂

Sigur aveti cateva completari si idei!

Foto: erin_johnson/ Flickr

Continue Reading

Cum am incurajat-o pe Ileana sa iubeasca cartile

Mie imi plac tare mult cartile pentru copii. Abia asteptam sa mai creasca un pic Ileana ca sa ne putem bucura impreuna. Numai ca pitica nu parea a fi la fel de entuziasmata de carti cum eram eu. Iata ce am facut:

  1. Cea mai importanta schimbare pe care am facut-o a fost sa ii las la indemana cartile. Inainte eu alegeam cartile si momentul in care sa le rasfoim. Lasandu-i cateva carti pe langa jucarii, alegea ea cand avea chef si ce avea chef. Initial ii lasam carticelele pe jos, dar nu imi placea dezordinea. Am cautat un suport de carti si pana la urma am gasit o idee DIY. L-a facut evident sotul, pentru ca eu numai dibace nu sunt. Tot aman sa il fac mai prezentabil ca sa nu arate asa bandajat, dar isi face foarte bine treaba.
    carti bebelusi si copii
  2. Am ales carti conform intereselor. Pe la 1 an majoritatea copiilor sunt interesati de animale, de pipait, de ascultat sunete, de reprodus mieunaturi. Ileana, nu. Ea este mult mai interesata de alti copii si de bebelusi. Asa ca la ea au prins tot soiul de carti cartonate cu fete de copii, zambete si activitati.
  3. Am ales carti potrivite varstei ei. Dupa ce am vazut ca sunt multe carti frumoase care nu se mai reediteaza, am inceput sa cumpar carti pentru varste mai mari, dar am sperat ca ii vor placea si ei de pe acum. Acum am rabdare. Am verificat ce carti sunt preferate de copiii de varsta ei, am cumparat cateva si din fericire am nimerit multe de care s-a indragostit instant.
  4. Am citit pe langa ea. Cand prindeam cateva momente de joaca independenta, imi aduceam o carte aproape si citeam in spatele ei. Am reusit sa termin o carte intr-o luna.
  5. Am explorat impreuna cu ea. Este fascinata de cartile de explorare. Si noi. Si pisica. Si numim lucruri, cautam obiecte sau fiinte, inventam povesti.

Iata si care sunt cartile ei favorite acum, la 14 luni:

  • Hoinari prin anotimpuri
  • La ferma – cumparata de la Lidl
  • Where’s Spot?
  • Baby Board Book
  • Baby Faces
  • Noisy Peekaboo

Cele in engleza le cumpar de obicei de pe Amazon.co.uk pentru ca mi se par mai ieftine decat pe BookDepository. Nu e gratuit transportul, dar este decent mai ales daca ai de comandat mai multe produse. Inainte de a le comanda, verific daca nu se gasesc la reducere pe libris sau elefant.

Continue Reading

4 lucruri pe care nu le pot face copiii mici

Copiii nu sunt rai, manipulatori sau alintati. Pur si simplu invata in fiecare secunda din viata lor, se dezvolta intr-un ritm pe care nu il putem grabi. Iata cand invata ei sa imparta, sa minta, sa manipuleze si sa inteleaga sentimentele celorlalti.

Nu pot imparti jucarii pana la 2-3 ani. Pana pe la 2 ani copiii nu se joaca impreuna cu altii, ci pe langa ei. Daca au nevoie de o jucarie, o vor lua fara sa se gandeasca la sentimentele celuilalt copil. E posibil ca nici pe la 4-5 ani sa nu vrea sa imparta anumite jucarii cu copiii. Ce-i drept, si noi avem cateva lucruri pe care nu le-am imparti sub niciun chip. Exista cateva moduri prin care ii putem ajuta sa imparta. Cel mai important ar fi sa fim noi generosi. Iata si alte idei de la dr. Sears.

via GIPHY

Nu pot minti pana la 2-3 ani. Copiii isi dau seama ca realitatea pe care o percep ei este diferita de cea perceputa de ceilalti abia pe la 4 ani si tot atunci pot minti… plauzibil. Mai multe detalii gasiti in acest articol.

Nu se pot pune in pielea altuia. Pana la 6 ani, copiii nu pot fi cu adevarat empatici. Pot identifica starile emotionale ale altor persoane, pot ajuta o persoana care se simte rau sau este trista, dar nu au conceptele necesare pentru a se pune in locul altei persoane. Empatia este o notiune complexa care implica numeroase procese congnitive.

Nu pot manipula. Sigur ati auzit de multe ori de bebelusi care isi manipuleaza parintii sau de copii mici care au tantrumuri pentru a-si sensibiliza parintii. Ca sa poata sa manipuleze, un copil trebuie sa inteleaga empatia, sa aiba gandire critica, ipotetica si rationala. Credeti ca un sugar este familiarizat cu aceste concepte? Cand copiii plang sau au tantrumuri, ei chiar au o problema si nu stiu cum sa exprime asta. Stiu intr-adevar ca un anumit comportament produce de obicei rezultate si il repeta pentru a primi ajutor din partea parintilor. Descoperiti mai multe in acest minunat articol scris de Sarah Ockwell Smith.

Uneori subestimam copiii, alteori ii supraestimam. Ideal ar fi sa ii observam fara sa ii judecam. Si sa ii lasam sa ne uimeasca!

via GIPHY

Continue Reading

Copiii se nasc genii. 98% dintre ei devin mediocri. Cum le cultivam creativitatea?

In anii ‘60 George Land si Beth Jarman au aplicat un test de creativitate folosit de NASA unui esantion de 1600 de copii de 3-5 ani. Au repetat testele pe acelasi esantion la distanta 5 ani si 10 ani.

Iata ce au descoperit:

  • 3 – 5 ani – 98% au avut scor de geniu
  • 8 – 10 ani – 32% au avut scor de geniu
  • 13 – 15 ani – 10% au avut scor de geniu

Au aplicat testul si pe un esantion de adulti mai mari de 25 de ani si doar 2% au avut scor de geniu.

Ne nastem creativi, dar uitam sa gandim liber. Ceva in dezvoltarea noastra intervine si ne plafonam. Nu exista studii care sa gaseasca o corelatie intre sistemul de invatamant si inabusirea creativitatii, dar multi oameni inovatori marturisesc ca urasc scoala.

via GIPHY

Gandire divergenta versus gandirea convergenta

Daca ar fi numim cateva moduri in care putem folosi o agrafa, probabil ca am gasi 10-15 idei. Un om cu adevarat creativ va gasi 100-200. De ce? Pentru ca suntem educati sa gandim convergent, nu divergent.

Gandirea convergenta inseamna sa cautam variante de solutii si o alegem pe cea mai corecta. Toate drumurile duc la aceeasi solutie. Scoala incurajeaza acest tip de gandire.

Gandirea divergenta inseamna sa ne depasim zona de confort si sa cautam cat mai multe solutii la o problema. Eliminam toate barierele impuse sau reale si cautam cat mai multe solutii, cat mai creative. Redactorii de la site-ul UpWorthy, de exemplu, compun cate 25 de titluri pentru fiecare material. Primele 10 titluri sunt usor de gasit, dar cele mai creative solutii le gasesc dupa ce au compus deja 20 de titluri. Sunt sigura ca ati dat de cateva ori click pe articole UpWorthy pentru ca au titlurile atat de bine alese.

Cum ne putem ajuta copiii sa fie mai creativi?

Inainte de a reforma invatamantul sau de a cauta solutii in mediul privat, exista cateva lucruri pe care le putem face. In primul rand, ar fi ideal sa incurajam gandirea divergenta: sa lasam copiii sa gaseasca solutii cat mai creative. Un exemplu este sa il intrebam pe copil ce putem gati din ingredientele pe care le avem in casa. Multe dintre combinatii va vor lasa cu gura cascata, altele s-ar putea sa fie chiar interesante. Si uite asa iesim si noi din zona de confort.

Cand cititi cu copiii, implicati-i in poveste. Intrebati-i ce ar face in locul personajelor, cum ar rescrie el finalul etc.

Poate cel mai important… lasati copiii sa se joace cat mai mult, cat mai des, in aer liber si… cel mai important independent. Lasati-i sa inventeze jocuri, sa gaseasca solutii singuri!

Cum devenim noi mai creativi?

Nu, nu este totul pierdut pentru noi, majoritatea de 98% de adulti “normali”. Exista minim o speranta: sa ne imaginam ca suntem copii. Asa ne recomanda psihologii Darya Zabelina si Michael Robinson.

Cativa studenti au fost invitati sa isi imagineze ca nu mai au scoala in ziua respective si pot face absolute orice isi doresc. Au fost intrebati unde ar merge, ce ar vedea, ce ar face. Studentilor dintr-un grup li s-a spus ca trebuie sa isi imagineze ca au 7 ani. Celuilalt grup nu i s-a spus asta.

La 10 minute dupa acest test al imaginatiei, studentilor li s-a dat si un test de creativitate. Tinerii care si-au imaginat ca au 7 ani au avut rezultate semnificativ mai mari decat colegii lor.

Hai sa mai dam din cand in mintea copiilor! Si sa ii lasam pe copiii nostri sa copilareasca.

Imagine principala: Beave1 / Via reddit.com
Continue Reading

Montessori: 10+ resurse online pentru incepatori

Primul pas este sa cititi mai multe despre filosofia Mariei Montessori. Este mai usor si mai tentant si mai rapid sa cautam idei de jucarii, materiale si activitati Montessori, dar este mult mai benefic sa intelegem filosofia din spatele acestui tip de educatie.

Carti Maria Montessori

Cititi macar cateva capitole din cartile Mariei Montessori. Ele sunt disponibile si online:

Mintea absorbanta

Descoperirea copilului

Stiu ca par a fi dificile, dar ne ajuta sa privim Copilul cu alti ochi. Sa il observam, sa il lasam sa ne uimeasca ca sa ii putem facilita dezvoltarea. Eu am citit prima data sa citesc cartile Mariei Montessori in engleza… si m-am cam lasat pagubasa. Acum le recitesc in romana 🙂

Clipul Edison’s Day

Clipul acesta urmareste o zi din viata lui Edison. Parintii lui sunt educatori Montessori. Este atat de frumos clipul acesta si inveti o multime de lucruri in doar 30 de minute observand ce poate sa faca un copil atat de mic. Il puteti urmari impreuna cu bunici si bone, nu este nevoie sa stie limba engleza ca sa inteleaga simplitatea metodei si naturaletea comunicarii cu puiul de om. Mai jos aveti trailerul.

Edison’s Day from NAMTA on Vimeo.

Montessori pe Facebook

In Romania sunt foarte active doua grupuri:

  • ImiPlaceMontessori – foarte multe discutii utile, multe documente si idei la sectiunea de files. Cititi si primul post. Acolo veti gasi hashtaguri dupa care puteti gasi mai usor ce va intereseaza (activitati pe varste, bloguri, amenajari etc.)
  • Activitati Montessori acasa – in acest grup sunt postate o multime de idei de activitati usor de pus in practica acasa. Grupul este foarte maricel si activ. Daca va simtiti coplesite de multele idei, respirati. Nu este nevoie sa le faceti pe toate, nu este nevoie sa fi inceput mai devreme. Urmariti copilul, vedeti care ii sunt interesele si cautati idei.

Imi place foarte mult pagina de Facebook Activitati Montessori cu Eric si Letitia. M-am inspirat de multe ori de aici.

Dintre grupurile in limba engleza mie imi place tare mult Montessori/RIE Infant and Toddler Support. E drept, rezonez mai mult cu RIE decat cu Montessori si poate din acest motiv imi place sa vad ambele perspective impreuna. Unii spun ca RIE este pentru copii mici, iar Montessori si disciplina pozitiva dupa 2 ani.

Gasiti multe idei si raspunsuri pe Montessori 101.

Bloguri Montessori

Cel mai mult imi place (si nu cred ca sunt singura) How We Montessori. Si de aici m-am inspirat de multe ori – mai ales din postarile pe varste.

Kavanaugh Report este un blog superb cu raspunsuri la multe intrebari.

Ma opresc la 10 si va incurajez si pe voi sa imi spuneti care sunt site-urile/ cartile/ paginile de Facebook/ Pinterest/ Instagram de unde va inspirati.

Si in final. Respirati din nou. Sunteti mame, tati, bunice sau bunici. Este minunat ca va preocupa educatia copilului. Daaaaar, nu trebuie sa fiti educatori. Rolul vostru principal este sa lasati copilul sa se joace liber, sa exploreze, sa ii oferiti conditii de dezvoltare optime. Sa il iubiti si sa il respectati neconditionat! Si sa il lasati sa va uimeasca in fiecare zi!

Update: Va recomand si grupul Montessori in cuibul nostru. Este un grup mic, dar cu multe informatii.

Foto: Drummond Montessori, Chicago/ Flickr

Continue Reading

10 mame care au depasit viteza luminii

Tema pentru fizicieni! Studiati viteza de reactie a acestor mamici superluminice:

  1. Mama care a realizat ca era liniste in casa de 2 minute.
  2. Mama care a vazut un copil mucos apropiindu-se de locul de joaca.
  3. Mama al carei copil urma sa bage niste pamant in gura (pentru prima data).
  4. Mama care a realizat ca a lasat usa deschisa la dulapul cu detergenti.
  5. Mama care a vazut ca piciul ei era pe cale sa fie scapat din brate.
  6. Mama care a vazut ca fiica ei se apropia cu gura deschisa de litiera pisicii.
  7. Mama care a realizat ca a uitat la locul de joaca jucaria favorita a copilului.
  8. Mama care a realizat ca atentia copilului a fost atrasa de mancare aruncata pe jos.
  9. Mama care are la dispozitie 30 de minute pentru dus, cafea, mancare si curatenia de primavara.
  10. Mama care realizeaza ca copilul este inarmat cu carioca in apropierea canapelei noi.

Spuneti-ne in ce alte situatii ati fost mai rapide decat neutrinii.

Continue Reading

Nu mai oferiti sfaturi nesolicitate mamicilor!

Viata de mamica ar fi mult mai usoara daca nu ar exista si sfaturile – intotdeauna bine intentionate – ale celorlalti.

Ce bine ar fi daca in momentul in care am da un sfat am porni de la urmatoarele premise:

  • Fiecare mamica este cel putin la fel de bine informata ca noi.
  • Fiecare mamica isi doreste sa faca ce este mai bine pentru copil.
  • Fiecare mamica face ce considera ca este mai bine pentru copilul si familia ei.
  • Fiecare mamica are nevoie sa aiba de grija si de ea.
  • Fiecare mamica este stresata si are sentimente de vinovatie chiar daca face tot ce este omeneste posibil pentru copilul ei.
  • Nu stim ce este in sufletul unei mame, cat a dormit, cat a mancat, cate griji si-a facut.
  • Copiii sunt diferiti.
  • Copiii dorm diferit, mananca diferit, cresc diferit.
  • Copiii se dezvolta in propriul ritm, nu tin cont de asteptarile adultilor.
  • Intrebarile personale se adreseaza doar persoanelor apropiate.
  • Sfaturile medicale ar trebui oferite de pediatru.
  • Copilul nu isi doreste sa fie atins de un adult pe care nu il cunoaste. De multe ori, nici de persoane cunoscute.

Daca vreti sa ii spuneti ceva unei mamici, spuneti-i ca face o treaba minunata!

P.S. Daca nu va puteti abtine din a da sfaturi, faceti-va un blog 🙂

 

 

Continue Reading

Mai putine jucarii: copii mai fericiti, parinti mai linistiti

Sunt mama si am prea multe jucarii. Cum si de ce ma tratez?

Da, eu am prea multe jucarii, pentru ca eu le cumpar, eu ma entuziasmez. Fiica mea le studiaza si apoi trece mai departe la non jucariile ei. Stiu ca suna a falsa problema, dar cred ca majoritatea parintilor au tendinta de a cumpara cat mai multe lucruri frumoase pentru copii. Si unele devin simple suporturi de praf, ignorate si neiubite.

Zilele trecute am vazut o jucarii de insurubare in vitrina unui magazin. In momentul respectiv, nu am mai gandit clar. Ileanei ii place tare mult sa desurubeze, asa ca mintea mi s-a incetosat si m-am dus ca un zombie inspre frumoasa jucarie. M-am uitat la pret si brusc m-am trezit. Mi-am dat seama de absurdul dorintei mele. Ileanei ii place sa se joace cu borcane, sticle, recipiente si capacele lor. De  ce am nevoie de inca o jucarie cand am deja acasa tot ce ii trebuie? M-am simtit un pic rusinata ca plec din magazin fara sa cumpar, dar fericita ca sunt cu 149 lei mai bogata.

Pentru ca fiecare banut pe care nu il cheltuiesc acum pe lucruri pe care nu le vom folosi este un banut castigat. De doua ori.

Din momentul in care am ramas gravida, am devenit tipul acela de consumator pe care si-l doreste orice magazin: cumparam tot, eventual in dublu exemplar. Pana cand am simtit ca efectiv nu mai aveam loc in casa de atatea lucruri.

Si atunci am hotarat ca trebuie sa iau cateva masuri.

Cum ma tratez?

Am inceput cu pasi mici.

Cand prietenii ma intrebau ce sa ii cumpere Ileanei , i-am rugat sa nu ia lucruri voluminoase sau cu baterii.

Am inceput sa aman anumite cumparaturi pentru a fi sigura ca am nevoie de ele.

Am inceput sa vand din lucruri sau sa le ofer. De cativa ani vreau sa vand cateva lucruri din casa care se strica sau se uzeaza moral sub privirile noastre, dar am tot evitat. Mi se pare ca am muncit degeaba daca nu cumparam lucruri de care avem nevoie. Daca vom simti ca ne lipseste ceva, vom putea sa le cumparam din nou. De preferinta tot second hand.

Am inceput sa ascund jucariile. 90% dintre jucarii sunt acum in locuri in care Ileana nu ajunge. In functie de interese, ii rotesc jucariile o data la 2-3 saptamani. Rotesc inclusive cartile. Are 5-10 la indemana iar restul stau frumos aranjate in biblioteca de adulti.

Fiecare tip jucarie are un loc al ei. In felul acesta am putut sa vad cam cate jucarii de stivuit avem, cate sortatoare de forme etc. Multe. Mult prea multe. Stiind unde este locul lor, este si mai usor sa strang.

Am inceput sa cumpar mai inteligent, sa imi impun anumite limite. De exemplu, acum am cheltuit doar banutii pe care i-am luat in urma vanzarii catorva dintre lucruri. Si am cumparat si multe lucruri second hand.

Sincer, e tare placut cand o jucarie pe care nu o mai folosim isi gaseste un proprietar fericit. Ma bucur mai mult decat inainte cand sosea cate un colet. In felul acesta, munca pe care am depus-o pentru a castiga banutii pe care i-am dat pe jucarie, nu a fost in zadar. Iar Ileana pare sa aprecieze mai mult jucariile cand are mai putine la indemana. Si gaseste noi modalitati de joaca cu cele pe care le are.

Cand vreau neaparat sa ii cumpar ceva, aleg jucarii pe care le poate folosi in mai multe feluri. Antepremergatorul a devenit jucarie de impins si plimbat alte jucarii. Jucariile de constructie pot fi folosite intr-un milion de feluri. La fel si mingile. De asemeanea, imi repet “Jucarii active, copil pasiv” de fiecare data cand ma incanta o prostioara luminoasa si muzicala.

Ma tin departe de magazine si oferte pe cat e omeneste posibil. Sunt atat de multe promotii, lichidari de stoc, oferte limitate, incat mai bine inchid mailurile si bannerele decat sa incerc sa le rezist.

Mai putine jucarii, mai multa joaca

Exista cateva beneficii majore pentru copii in a avea mai putine jucarii

Un studiu realizat in SUA a concluzionat ca atunci cand copiii sub 5 ani au la indemana prea multe jucarii, nu se pot concentra pe joaca, nu pot invata jucandu-se. Trec pe la fiecare jucarie in parte, dar nu se pot concentra pe o singura activitate. Si asta se va vedea mai tarziu si la scoala.

Niste cercetatori germani au convins o gradinita sa renunte la jucarii timp de 3 luni. Da, la toate jucariile. In prima zi copiii au fost putin dezorientati, apoi s-au plictisit, dar pe final de experiment se jucau mai mult, mai creativ, deoarece au inceput sa se foloseasca de mediul inconjurator pentru a inventa jocuri.

Joshua Becker a enumerat cateva argumente pe blogul becomingminimalist.com, pe care vi le prezint rapid mai jos. Iata ce au de castigat copiii care au mai putine jucarii:

  • Isi dezvolta capacitatea de concentrare.
  • Isi dezvolta abilitatile sociale, de cooperare, de comunicare.
  • Invata sa aiba mai mare grija de lucruri.
  • Incep sa se preocupe de citit, arta, scris. In felul acesta vor aprecia mai mult frumosul.
  • Devin creativi, rezilienti si perseverenti.
  • Devin mai putin egoisti.
  • Se vor bucura mai mult de natura si de timpul petrecut afara.
  • Vor locui intr-o casa mai curata, mai ordonata.

Nu am devenit nici minimalista (desi mi-ar prinde bine), nici austera, nici nefericita. Din contra, ma simt mai fericita cu mai putine lucruri frumos aranjate. Nu e inca ordine in casa. Si nici nu cred ca va fi in urmatoarele doua decenii. Dar cu siguranta imi ia de zece ori mai putin timp sa strang. Iar Ileana se joaca din ce in ce mai des independent. Iar eu sunt mai calma, mai linistita. Si am mai mult timp. Pentru mine, pentru ea, pentru noi. Si asta conteaza!

Foto: Theo Bosdas/Flickr

Continue Reading

Diversificarea bebelusului – 10 resurse bune si testate

Inainte sa incep diversificarea am citit si m-am documentat mai temeinic decat pentru lucrarea de licenta. Am citit carti, am cautat studii, mi-am luat notite, mi-am reimprospatat notiunile de prim-ajutor. Am discutat cu medicul pediatru care mi-a facut cateva recomandari si m-a indrumat catre carti potrivite.

Va recomand cateva resurse care mie mi-au fost de folos si care sunt de incredere, pentru ca este foarte greu sa separi graul de neghina atunci cand vine vorba despre informatii corecte si de actualitate pe internet.

Dupa ce aveti un fundament de cunostinte, va recomand si doua grupuri de Facebook utile si active:

Retetele noastre favorite sunt din cartea Retete gustoase si rime haioase scrisa de o mamica foarte talentata, Cecilia Nicoleta Guran.

Continue Reading