In alte cuvinte – cum vorbim frumos despre copiii nostri

Am tendinta de a vorbi in termeni optimisti despre fiica mea. Pentru ca mi se pare un om minunat, bun, prietenos, energic si curios. Si mi se pare foarte ciudat cand aud oameni etichetand negativ copiii, spunandu-le ca sunt obraznici, rai sau zgarciti. De aceea, va propun un exercitiu astazi. Haideti sa privim cu alti ochi comportamentul copiilor nostri. Iata cateva idei:

Copilul meu…

  • Nu este neastamparat, este energic.
  • Nu este plangacios, este obosit.
  • Nu este incapatanat, este perseverant.
  • Nu este neatent, este concentrat pe altceva.
  • Nu este galagios, este entuziast.
  • Nu este iresponsabil, este lipsit de griji.
  • Nu este manipulator, este negociator.
  • Nu este impulsiv, este spontan.
  • Nu este cuminte, este concentrat.

Am lasat partea legata de cumintenie la sfarsit, pentru ca mie mi se pare ca atunci cand catalogam un copil drept cuminte, il privam de energia pe care ar trebui sa o debordeze. De multe ori cand Ileana sta locului, a gasit ceva extrem de interesant. Nu este cuminte, ci isi vede linistita de treaba. Nu zic neaparat ca a fi cuminte devine un defect, ci ca a fi cuminte este o asteptare prea mare si uneori necorespunzatoare.

Continue Reading

Pledoarie pentru simplitate

Imi incep pledoaria cu doua situatii:

1. Maria Montessori a vizitat o clinica unde a intalnit copii cu probleme mentale care se jucau cu firimituri de paine. O asistenta i-a spus ca acesti copii sunt dezgustatori si lacomi si de aceea se joaca asa. Maria Montessori a vazut altceva: copiii acestia isi doreau atat de mult sa se joace, sa isi foloseasca mainile, degetele, incat foloseau firimiturile de paine pentru asta.

2. Pe un grup de activitati pentru copii, o mamica din State intreba ce jucarii i-ar putea lua copilului ei similare suportilor de pahare. Intr-o vizita, copilul ei bagase si scosese suportii de pahare din si in cutia lor. Raspunsul de nota 10 a fost: un set de suporti de pahare…

Copiii mici invata spontan. Parca sunt programati sa faca anumite activitati in anumite perioade. Azi pot sa nu fie interesati de un lucru si maine le poate deveni pasiune mistuitoare. Uneori au nevoie sa se invarta in cerc, alteori sa alerge, alteori sa incerce miscari ce necesita precizie de ceasornicar.

Copiii stiu ce au de facut pentru a creste mari. Noi trebuie doar sa le pregatim mediul, sa le punem la dispozitie lucruri care i-ar putea ajuta si sa nu le stam in drum. Inundandu-i cu jucarii, cu activitati, cu optionale, cu informatii, riscam sa le intrerupem propriul proces de invatare.

Trebuie sa invatam sa respiram adanc, sa simplificam pe cat posibil si sa lasam copilul sa fie profesor. Atunci cand observam ca il pasioneaza anumite acvtivitati, incercam sa ii punem la dispozitie alternative cat mai potrivite pentru el. Daca ii place sa se catere, nu il putem opri din asta. El are nevoie sa se catere, asta simte instinctual ca trebuie sa faca. De obicei, va alege sa se catere pe cele mai instabile lucruri posibile. Ce putem face noi este sa gasim un corp stabil unde poate exersa la nesfarsit.

Si trebuie sa tinem minte ca fiecare copil este unic si se dezvolta in ritmul lui. Si este ideal sa nu intervenim foarte mult pentru a nu face mai mult rau. De exemplu, daca invata prea devreme sa citeasca sau sa socoteasca, sunt mari sanse sa aiba probleme in intelegerea unui text sau la orele de matematica de mai tarziu. Pentru ca un copil este pregatit pentru o activitate atunci cand prezinta interes pentru ea. Suna banal si simplu. Dar adevarul e ca copiii vor dori sa invete sa citeasca atunci cand vor sa citeasca singuri o poveste. Unii sunt interesati de asta mai devreme, altii mai tarziu. Important e sa invete sa scrie si sa citeasca pana in 8 ani ca sa nu rateze fereastra de oportunitate. Daca invata mai tarziu, le va fi mai greu. Daca vreti sa cititi mai multe despre ferestre de oportunitate, gasiti un rezumat minunat la Irina Schmitz.

Aveti incredere in copiii vostri. Stiu mai multe decat noi despre ei insisi. Si sa ne gandim daca ceea ce facem – distractiile, jucariile noi etc. – se scaleaza pe termen lung. Cu ce le va inlocui ca adult?

Cred ca este mai simplu sa crestem copii decat credem. Trebuie sa ne facem o idee despre etapele de dezvoltare ca sa ne calibram asteptarile si sa observam, sa lasam copilul sa ne fie ghid. Si sa il tratam ca pe adultul minunat care speram sa devina. Cu multa iubire, rabdare si intelegere. Si un pic de intuitie, pentru ca fiecare dintre noi simte in adancul sufletului cand face ceva bine si cand greseste.

 

Continue Reading

Cum ne protejam copiii de soare?

Pentru mine, soarele a fost inamicul numarul 1. Mi-a fost frica de insolatie si arsuri cum ii e teama unei bunici de curent. Am adoptat mai multe strategii anti UV ca sa ma asigur ca micuta e perfect protejata, mai ales ca primele raze de soare au zambit unui obraz care nu avea voie creme solare.

Iata ce am facut:

  1. Am incercat pe cat e omeneste posibil sa iesim doar atunci cand soarele e prietenos. M-am imprietenit cu aplicatia AccuWeather care imi spune indicele UV si in functie de ore, asa am incercat sa imi planific mai bine iesirile. Vara, regula a fost ca intre 11:00 si 16:00 stam cuminti departe de soare.
  2. Am cautat palariute cu boruri mari din materiale care protejeaza impotriva soarelui. Unele materiale sunt tratate pentru a proteja impotriva razelor UV, altele protejeaza natural – cum este cazul lanei.Daca anul trecut Ileana nu prea avea de ce sa protesteze impotriva palariutelor, anul acesta am dezvoltat strategii pentru a o convinge sa lase capul acoperit. Cel mai bine a functionat sa port si eu palarie. Nu ma incanta aceasta perspectiva, pentru ca nu sunt la fel de simpatica ca ea cu palarie, dar ma conformez, iar domnisoara lasa si ea palaria pe cap. Si daca este soare tare, insist sa o poarte si o asez la loc de fiecare data cand o da jos. Si respir adanc de fiecare data.Am gasit palariute cu protectie UV la Prenatal si la buticul Hip Hip. Online se gasesc cateva branduri faine: ManyMonths (acestea au 3 marimi de la bebei mici pana la adulti), iPlay (au boruri mari si imprimeuri WOW), Ki ET LA (palarii reversibile cu imprimeuri frumoase foc). Prima palarie luata anul acesta a fost aleasa de Ileana. Am mers impreuna la cumparaturi in speranta ca va purta ce isi alege singurica. Nu si-a ales, dar a existat un model dragut la care nu a protestat cand l-a probat.
  3. Am achizitionat si cateva piese de imbracaminte cu protectie UV. Imi tot faceau cu ochiul hainele de lana, dar nu sunt tocmai cele mai accesibile ca pret. Sunt mooooi tare si foarte placute la atingere, protejeaza natural impotriva soarelui.Vestea buna e ca lana respinge murdaria, asa ca de multe ori merg lasate la aerisit – da, se pare ca si pentru ciorapii de lana se aplica aceeasi regula. Cand se murdaresc, de multe ori, iese pata cu o perie. Daca nu, lana se spala de mana, cu apa rece si detergent special sau sampon de bebelus. Nu se freaca, pentru ca se scamoseaza, dar se curata incredibil de usor doar cu mana si sampon. Am doua bluzite pe care le tot rotesc si pana acum au ramas fara pata.

 

  1. Copertina de la carucior are protectia anti UV, umbrela de soare folosita cand era bebe mic avea si ea protectie UV.

 

  1. Cremele solare. Am ales pentru Ileana creme cu filtru mineral. Acest tip de creme sunt potrivite pentru pielea mai sensibila a bebelusilor si copiilor mici. Dezavantajul lor este ca unele lasa o pelicula alba. Chiar daca nu e tocmai estetic – respectati instructiunile de pe ambalaj ca sa va asigurati ca nu dati degeaba cu crema. Altfel, copilul nu este protejat.

 

Stiam ca este foarte importanta protectia solara, dar daca m-ati fi intrebat de ce, as fi bajbait un raspuns rapid care ar fi cuprins cateva cuvinte cheie gen: insolatie si arsuri. Am participat recent la evenimentul de lansare a noilor game de produse solare pentru copii de la Avene si am aflat ca exista si alte motive mai serioase pentru care protectia solara nu trebuie sa ramana un moft. De exemplu, stiati ca este nevoie de o singura arsura solara in copilarie pentru ca sansele de a dezvolta cancer de piele pe parcursul vietii sa se dubleze?

Protectia solara trebuie sa devina parte din ritualul nostru si al copiilor atat din motive de sanatate, cat si estetice – pielea expusa la soare imbatraneste mult mai rapid.

 

Cum alegem o crema buna? De obicei, o gasim in farmacie, nu pe rafturile magazinelor, trebuie sa aiba protectie ridicata anti UVA si UVB, fotostabilitate mare (sa nu isi piarda proprietatile in urma expunerii la soare – da, suna ironic, dar o crema solara poate sa fie “distrusa” de soare), sa fie rezistenta la apa. In cazul pielii copiilor sau pielii sensibile, este de preferat sa contina un minim de filtre chimice, iar pentru bebelusi ar trebui sa contina doar filtre minerale.

 

Pana la 3 ani o voi da pe Ileana cu creme cu filtru mineral chit ca ramane o pelicula alba. Pentru mine, voi folosi gama de la Avene fara pelicula alba care contine un numar mic de filtre chimice. Nu de alta, dar nu sunt simpatica nici cu fata alba. Mai multe informatii despre noua gama Avene gasiti aici.

 

Daca vreti sa cititi mai multe informatii despre expunerea copiilor la soare, gasiti multe informatii bune la Printesa Urbana. Daca vreti sa aflati mai multe despre produsele cu factor de protectie solara si de ce trebuie sa ne protejam de soare, gasiti un articol extrem de bine documentat la Pasagera.

Imagini: unsplash.com si arhiva personala

Continue Reading

Pot consuma alcool femeile care alapteaza?

O mamica a testat in laborator cantitatea de alcool prezenta in lapte dupa consumarea anumitor bauturi, mai slab sau mai puternic alcoolizate. Rezultatele ei demonstreaza ca femeile care alapteaza pot consuma alcool in cantitati moderate. La doua ore dupa consumarea unui cocktail, alcoolul nu mai este prezent in lapte. Experimentul a fost distribuit pe Facebook de medicul Jack Newman, unul dintre cei mai cunoscuti experti si promotori ai alaptatului.

Iata cum a decurs experimentul:

Intr-o prima faza a experimentului, inainte de a consuma alcool, femeia a luat o mostra din laptele sau (aprox. 1 ml) in timpul alaptarii. Apoi, si-a preparat o bautura din 60 ml vodca (40% alc.) si 300 ml suc carbogazos (Sprite) pe care a consumat-o in 30 de minute. Dupa alte 30 de minute (la o ora dupa ce a inceput sa bea), a luat o noua mostra de lapte (1 ml) pe care a etichetat-o cu „imediat”. A mai trecut o ora si a mai luat o mostra pe care a etichetat-o cu „2 ore”. In aceste doua ore trecute de la inceputul consumarii primei bauturi nu a baut sau mancat nimic.

Intr-o alta zi, a consumat 500 ml de bere (4.3% alc.) si doua pahare cu vin (unul cu 60 ml si celalalt cu 180 ml vin) intr-o ora si jumatate. Dupa 60 de minute, a urmat si mostra „1 ora -3 bauturi”. O alta ora s-a scurs si a aparut o noua mostra: „2 ore – 3 bauturi”.

In timpul experimentului, mostrele au fost pastrate in frigider, la temperaturi optime, pentru a nu se altera. Cu ajutorul unui instrument avizat de un laborator de toxicologie, a inceput sa testeze laptele colectat.

Cantitatea de alcool gasita a fost dupa cum urmeaza:

  • in esantionul denumit „imediat”: 0,01370 mg/ml;
  • in esantionul „2 ore”: 0.0000 mg/ml;
  • in esantionul „1 ora – 3 bauturi”: 0.3749 mg/mL;
  • in esantionul „2 ore – 2 bauturi”: 0.0629 mg/mL.

Concluzia?

Cantitatea de alcool din laptele colectat la inceputul experimentului, dupa consumul primei bauturi, a fost echivalenta cu o cantitate de alcool care s-ar gasi in 30 ml de vodca (un shot) amestecata cu aproximativ 86 litri de suc. La doua ore dupa prima bautura, alcoolul a disparut complet din sange. Pentru a doua runda de bauturi, alcoolul masurat a fost echivalent cu o cantitate care s-ar gasi in 30 ml vodca si putin peste 31 litri de suc. La doua ore dupa cele trei bauturi, alcoolul a scazut, fiind exact ca intr-un amestec de 30 ml vodca si 94 litri de suc.

Asadar, cantitatile de alcool din laptele matern sunt insignifiante si nu ar afecta un bebelus. Natura ii protejeaza pe cei mici!

 

Continue Reading

Jucariile si activitatile favorite la 14-15 luni

Se mai schimba un pic lucrurile cand vremea este frumoasa si vedem atat de multe jucarii frumoase pe la copii. Ileana e un copil extrem de activ si este pasionata in special de jucariile de exterior, asa ca lista noastra cuprinde in special jucarii care ii permit sa isi consume energia.

Jucariile ei favorite sunt:

  • Caruciorul de papusi. Au fost cel mai bine cheltuiti 35 de lei din viata mea. L-am luat de la un targ unde ea l-a plimbat linistita cat eu mai aruncam cate o privire la vreun stand. Cateva luni mai tarziu este jucaria cu care plimba toata gasca de papusi si in care inca mai incearca si ea sa se urce. Avem ceva de genul acesta.
  • Jucariile de nisip. I-am luat tot ce am gasit fain pe la Lidl si Pepco in speranta ca ii vor atrage mai mult atentia decat jucariile altor copii. Lopata mare de la Pepco este hit printre copiii mai mari si motivul pentru care este lasata sa se joace si cu jucariile altora. Am trei bucati.
  • Mingile. Evident sunt mai interesante cand le uitam acasa si vede prin parc. Avem de toate dimensiunile, formele, materialele si sunt printre favorite de pe vremea cand nu mergea in picioare. Ne jucam in fel si chip cu ele si genereaza rasete puternice.
  • Figurinele cu animale. Am luat cateva de la Omfal, una de la Schleich, una de la Diverta. Avem si cateva ieftine de la un hypermarket dar s-au rupt usor cateva cozi si picioare, iar culorile si animalele in sine nu arata foarte realist. Am vazut si la Jumbo, dar la fel, nu arata deloc realist. Am vazut cateva si la Ferma Animalelor si data viitoare cand mergem sigur plecam cu cateva. De exemplu, am vazut acolo figurine cu pisici. Nu stiu de ce, dar in alta parte – in afata de Schleich – nu am gasit pisici. Or fi avand pica pe ele?
  • Tricicleta. Cea mai mare iubire in ultimele saptamani. Am cautat mult un model adecvat varstei care sa nu produca o gaura foarte mare in buget. Initial imi facea cu ochiul un Wishbone. Am vazut unul in parc si arata minunat, e foarte stabil, dar si destul de scump. Este justificat pretul daca va fi folosit cativa ani de copil. Dupa cateva luni de gandit si razgandit, m-am decis sa cumpar. Si inainte sa dau comanda mi-am dat seama ca as avea nevoie de ceva mai mic. Inca nu putem renunta la carucior si perspectiva de a ma plimba pana in parc impingand si la carut si la tricicleta nu mi s-a parut amuzanta. Asa ca am cautat un alt model, micut, dar stabil. Si asa am ajuns la Pukylino care are patru roti – deci nu e tocmai tricicleta – si este potrivit si pentru copiii care nu merg nesustinuti. A fost dragoste la prima incercare chiar daca nu o folosea asa cum fusese gandita. A fost nevoie de cateva saptamani pentru acomodare, dar acum Ileana face ture de parc nestingherita cu ea. Cel mai mult ii place sa faca offroad prin noroi, balti si iarba.
  • Statia de joaca. Acesta a fost cadoul nostru pentru Ileana la 1 an. Cel mai mult m-a incantat la statie faptul ca nu ocupa mult spatiu, dar are fooooarte multe functii. Simt ca nu o folosim la intreaga capacitate – nu o folosim ca learning tower, balansoar, de birou nu poate fi vorba momentan, tabla de scris este interesanta cateva minute. In schimb, panoul cu usite poate sa o tina ocupata pe Ileana si cate o ora. Am cerut ca panoul sa includa si cheita. Intr-o seara nu reuseam sa o duc la culcare, pentru ca se chinuia sa bage cheita in lacat. Si nu reusea. Si a incercat 45-60 de minute. Si era rupta de oboseala, dar nu se dadea batuta. Ne place mult si toboganul. Momentan e bun pentru urcat in rampa, nu pentru scopul pentru care a fost proiectat. De obicei, trebuie plimbata si o jucarie in timp ce il urca. Pentru a imi da mie palpitatii. Mai are aici si cateva minute de liniste cat mazgaleste pe foaie. Stiu ca daca se aseaza pe scaun inseamna ca vrea sa “deseneze”. Adica sa scoata creioanele din punguta, sa le bage inapoi, sa le scoata din nou, sa mazgaleasca un pic si cand nu sunt atenta sa guste un pic de culoare. Am gasit o varianta non toxica.
  • Trotineta. Nu am vazut iubire mai mare pentru o jucarie neadecvata varstei cum este cea pentru trotinete. I-am luat ca sa incerce prin casa, dar tot le mai iubeste pe cele pe care le vede afara. Imi este teama sa nu se loveasca, asa ca sta ascunsa in sifonier si o las foarte rar sa se dea cu ea. Avem modelul de la Decathlon pentru ca mi se pare stabil si rezonabil ca pret.
  • Cutiile sau pungile cu diverse surprize. Ii place la nebunie sa scoata si sa puna la loc lucruri – nu ma invidiati, nu intra la loc toate si de obicei nu in aceiasi forma, dar apreciez gestul. Ii las portofelul, genti, cutiute cu jucarii sau minunatii din casa.
  • Sticla cu paie. Abia acum au devenit paiele interesante. Petrece minute in sir incercand – si reusind sa bage paiele in sticla de 2l.
  • Cataramele. E fan inchis si deschis catarame, exerseaza oriunde le gaseste.
  • Ciocanelul de la Ikea. Incepe sa o intereseze si acesta. Il avem de cateva luni, dar acum ii starneste interesul.
  • Caruciorul, scaunele, bancile. In aceasta perioada ii place mult sa se catere. Ii luasem un triunghi Pikler pentru a avea o varianta sigura de catarare, dar prefera orice alt obiect pe care se poate urca. Din fericire, incepe sa ii placa sa se si aseze. Tot visam la momentul in care se va aseza singurica pe scaun si va face activitati la „birou” cam de cand avea 6 luni. Acum se intampla in sfarsit. Nu dureaza mult, dar se intampla!
    In cazul in care va intrebati ce a fost in capul meu sa pun doua mese cu scaune una langa alta, prima e statia de joaca, a doua e masuta la care credeam ca va manca. La statie i-a placut de la inceput sa stea, a fost primul scaun pe care s-a asezat de bunavoie. Masuta era initial pentru expunerea jucariilor, acum a devenit si masuta de activitate.
  • La toate acestea se adauga cartile de explorare, cu animale, copii si diverse activitati.

Alte activitati si jucarii preferate in ordine aleatorie:

  • baltile
  • noroiul
  • datul cu lopata de ciment
  • datul cu lopata de iarba
  • ascunsul prin tufisuri
  • deschisul de fermoare
  • desfacutul sireturilor sau dezlipirea scaiului de la pantofi
  • hranirea porumbeilor
  • cataratul pe pisica
  • urcarea pe orice jucarie are roti. Indiferent de dimensiuni.

Era sa uit sa mentionez cele mai tari jucarii: jucariile altor copii. 

Continue Reading

Copiii au nevoie de limite stabilite cu blandete

Imaginati-va la volanul unei masini traversand un pod intr-o noapte ploioasa si intunecata. Nu va simtiti mai in siguranta daca drumul este bine marcat? Ganditi-va ca nu aveti nici marcaje, nici semne de circulatie. Nu deveniti brusc anxiosi?

Ati scapat de pod si ati ajuns intr-un magazin cu un milion de haine frumoase, in cele mai ispititoare culori, modele si imprimeuri. Dar nu aveti voie sa alegeti decat un produs. Si trebuie sa fie produsul perfect. Cum va simtiti?

Nici n-ati ales bine ca trebuie sa ajungeti la birou. Va asteapta seful la usa si va spune ca ati intarziat o ora. Ieri ora de incepere era 8, azi e 9, alaltaieri a fost 10. Dar nu v-a anuntat nimeni in avans. Cum va simtiti?

Acum intelegeti cam cat de dificila este viata de copil mic?

Copiii au nevoie de lideri puternici, de parinti pe care se pot baza ca le vor impune limite care sa le asigure siguranta si bunastarea, ca nu vor schimba regulile de pe o zi pe alta fara sa ii anunte, ca le pasa suficient de mult incat sa stabileasca limite cu blandete.

Este dificil sa gasesti calea de mijloc, dar cele doua extreme ale parentingului sunt dictatura sau neglijenta. Si niciuna nu produce copii si viitori adulti echilibrati.

Limitele stabilite cu blandete sunt o dovada de afectiune pentru copil. Ele ii arata ca este iubit, ca parintelui ii pasa de bunastarea si siguranta lui. Mai mult, copiii nu vor sa fie atotputernici, prea multa libertate ii face anxiosi. Au nevoie ca parintii sa le fie lideri puternici. Au nevoie de mentori care ii iubesc neconditionat si ii respecta pentru ceea ce sunt. Au nevoie de oameni care au incredere in ei.

Atunci cand copiii au prea multa libertate, ei tind sa testeze limitele. Sa le impinga la nesfarsit sperand ca parintele va spune intr-un final stop si va opri haosul.

Copiii crescuti fara limite sunt copii neglijati. Iar copiii crescuti cu limite impuse abuziv pe principiul “eu te-am facut” sunt copii umiliti. Copiii au nevoie de limite stabilite cu blandete, nu de pedepse si recompense.

Va recomand si un articol care a atins o coarda sensibila in mine: Why “Choosing Your Battles” May Not Be An Effective Parenting Strategy. Am tradus o parte din el, povestea Brettaniei si cum au ajutat-o limitele sa aiba o relatie mai frumoasa cu fiul ei.

Brettania este o tanara mamica a unor baieti  – unul de 3 ani, altul de 15 luni. Ea a povestit cum a invatat sa stabileasca limite. Initial  a impus fiului cel mare reguli stricte de sanatate si siguranta. Dupa o introspectie atenta a comportamentului fata de cei mici, a realizat ca in multe situatii, care i se par banale sau vis-a-vis de care se simte nesigura in luarea unei decizii, are o atitudine delasatoare. Acest lucru l-a facut pe baietel sa aiba o problema cu increderea in sine.

„Cand acesta imi cerea lingurita lui preferata, i-o dadeam, chiar daca asta presupunea un efort suplimentar pentru ca trebuia sa o spal. Sau cand imi zicea, in timpul mesei, ca vrea sa isi schimbe locul, sa stea pe scaunul meu, il lasam”, spune tanara.

„Am decis ca trebuie sa am alta abordare fata de lucrurile pe care mi le cere, chiar daca nu imi pasa pe ce scaun stau, de exemplu. La inceput, au fost urlete si plansete cand m-a strigat din dormitor si i-am zis ca mai intai imi termin micul dejun si apoi ma duc la el. La fel si cand i-am spus ca lingurita lui preferata este murdara si trebuie sa foloseasca alta. Insa toata tevatura aceasta nu a durat mai mult de doua zile. In a treia zi, m-a intrebat ce aroma are iaurtul pe care il mananca fratele sau. Cand raspunsul meu a fost „banana” – aroma lui favorita, pe care nu i-ar fi oferit-o nici in ruptul capului mezinului – si-a continuat in liniste micul dejun. Doua zile mai tarziu a inceput sa fie mai iubaret ca de obicei. Radea mai mult si ma imbratisa mai des – ceea ce nu se se intampla pana atunci. Si a devenit mult mai cooperant, lasand incapatanarea la o parte”, a continuat Brettania, adaugand ca si somnul fiului cel mare s-a imbunatatit considerabil dupa toata experienta.

Brettania recunoaste ca i-a fost foarte greu sa schimbe foaia. „Parca nu eram eu cand refuzam sa fac ce imi cere. Mi se parea ciudat sa ma fortez sa stau pe scaunul meu, desi nu imi pasa de locul in care stateam la masa. Daca ma gandesc mai bine, am refuzat sa mai schimbam scaunele pentru ca nu-mi doream ca fiul meu sa se simta prea autoritar si sa-l scap din mana. Nu am vrut sa-mi dicteze ce sa fac sau sa devina nesigur pe el”, a incheiat Brettania.

Copiii cresc frumos atunci cand li se impun limite cu blandete. Copiii devin adulti increzatori atunci cand sunt respectati.

Continue Reading

Copiii mici care vor jucariile altora vor deveni copiii cei mai prietenosi

Tot caut de cateva saptamani informatii despre impartirea jucariilor, despre cum pot aborda cel mai bine momentele de la locul de joaca in care Ileana se napusteste asupra jucariilor celorlalti. Imaginati-va un omulet de 15 luni si vreo 80 de centimetri care o rupe la fuga in momentul in care vede o jucarie care ii place si daca nu sunt suficient de rapida face wrestling cu copii de doua ori mai mari decat ea. Da, este suprinzator de puternica. Si ca sa fie combinatia exploziva, e si perseverenta.
Pana acum am incercat sa ii cumpar toate jucariile de care i s-au lipit manutele si merg la locul de joaca pregatita sa dau mingi, lopatele, papusi la schimb. Simteam ca nu e ok ceea ce fac, ca nu asa vreau sa o cresc. Nu ne vom permite sa ii cumparam tot ce ii place – si nici nu vreau asta – si nu vreau sa fiu eu tot timpul negociator in locul ei. Si asa am dat de un podcast al lui Janet Lansbury in care o mamica are fix aceeasi problema la fix aceeasi varsta. Fantastice si blogul si podcastul lui Janet, educator cu decenii de experienta. Gasiti idei de actiune la ea in cazul in care sunteti intr-o situatie similara.
Janet este de parere ca micutii care smulg jucarii din mana altora de fapt incearca sa initieze joaca si nu stiu cum. Ei vor deveni copiii sociabili care unesc gasca si propun idei noi de joaca. Numai ca acum sunt prea mici pentru a intelege cum stau lucrurile. Si din acest motiv au nevoie sa experimenteze. Sunt un fel de oameni de stiinta care fac experimente mai mult sau mai putin reusite. Verifica ce reactii au cei din jur cand iau o jucarie, cand calca pe un castel, cand tipa in limba lor. Si asa invata sa se integreze. Degeaba ii spun eu cum sa se joace, ii va intra pe o ureche si ii va iesi pe cealalta. Si problema este ca eu am cu totul alta personalitate fata de copilul meu. Eu sunt introvertita, ea este clar extrovertita si exuberanta. Ea este extrem de activa si motrica, eu sunt ceva mai lenesa si incep sa ma lase niste incheieturi. Mie imi este greu sa intru in vorba cu oameni necunoscuti, am fost mereu timida, ea este zambitoare si dornica de interactiune cu toata lumea. Daca as indruma-o eu cum sa interactioneze, s-ar putea sa ii ofer idei gresite si sa ii tai din elan. Asta nu inseamna ca o sa imi las copilul sa faca pe un altul sa planga. Fac tot posibilul sa preintampin situatii neplacute si caut ocazii de joaca mai libera cu copii pe care ii cunoastem, nu la groapa de nisip.
Mi se pare ca la varste mici copiii inteleg mult mai bine atunci cand vad anumite comportamente decat atunci cand aud despre ele. De aceea, mi se pare haios cand aud parinti spunandu-le proaspat bipezilor ca ei le-au explicat acasa ca trebuie sa imparta. Ne putem scuza astfel in fata adultilor, dar pe copii ii doare la basca – cu protectie UV – de lectiile pe care li le dam fara a le arata.
De asemenea, incerc sa nu pun etichete. Ma doare cand aud copii catalogati drept zgarciti, rai, obraznici sau mai stiu eu cum. Pentru ca ei vor creste crezand asta despre ei. De aceea, ma bucur ca am aflat ca de fapt am un copil prietenos cu un comportament perfect normal pentru varsta sa. Dar nu o sa o las sa ia jucariile unui copil pe care nu  il cunoastem.
O sa caut, in schimb, ocazii de joaca cu copii prieteni in care cei mici sa stabileasca regulile. Mi se pare fascinant si extrem de placut sa vezi doi omuleti interactionand, trecand rapid de la conflict, la negociere, la joaca impreuna, la joaca separat, la sporovait, toate fara interventia judecatoare a unui adult bine intentionat.
Continue Reading

Burnout de mamica

Am zile in care functionez pe sistem de avarii. Hrana, somn, putina joaca, citit si protejat pisica de Ileana imi sunt singurele prioritati. O data la cateva luni ma paleste o tristete de nu inteleg cum pot fi atat de calma si fericita in restul timpului.

Acum vreo doua saptamani am avut ultimul episod. Dupa 10 zile de raceala, o vacanta obositoare si multe nopti grele din pricina unui incisiv mai afurisit, ajunsesem la burnout. Iar vremea de afara nu ajuta deloc la starea de oboseala.

Nu simteam neaparat tristete sau depresie. Pur si simplu simteam nevoia de o pauza. Sau de vreme buna. Sau de final de puseu. Sau sa iasa odata incisivul.

Eram un zombie care functiona cu cafea rece si putine ore de somn legate. E tare greu sa gestionezi cu calm momentele in care copilul are crize de furie cand nu este lasat sa se joace in litiera pisicii, sa se suie in carutul de papusi sprijinindu-se de usa glisanta, sa desfaca punga de quinoa, sa manance crema de fundulet, sa rearanjeze farfuriile, sa arunce mancarea pisicii. Dupa ce mi-am revenit, mi-am dat seama ca si micuta mea avea nevoie de descarcare. Si cauta orice motiv sa se descarce. Iar eu cautam orice motiv sa mai trag cate o portie de plans. Stiam ca nu e o stare normala ceea ce simt si ca trebuia sa imi revin cumva cat mai repede. Iata ce am facut:

  1. A fost extrem de important sa dau un nume la ceea ce simt. Nu era simpla tristete, nu era depresie, nu era anxietate. Era epuizare psihica. Burnout, cum i se mai spune. Si asa mi-am dat seama de ce am nevoie: somn, timp cu mine insami, mancare sanatoasa.
  2. Mi-am oferit compasiune. De multe ori incercam sa oferim explicatii pentru comportamentul celor mici si celor mari, dar nu ne oferim si noua insene un pic de compasiune. Este epuizant si minunat in acelasi timp sa fii mama. Raceala, vacanta, dintii si tantrumurile ce au tinut doua zile ar fi intristat chiar si un danez.
  3. Am dat o fuga la coafor. Am rugat pe cineva sa stea cu Ileana cateva ore. A fost minunat ca am avut pe cine sa las. Si coaforul mi-a prins tare bine. Am simtit cum ma relaxez din momentul in care m-am asezat pe scaun. Apa era cand prea rece, cand prea fierbinte, coafeza a incercat un masaj relaxant, dar simteam mai degraba ca incearca sa imi framante capul, dar nu a contat. Eram eu cu gandurile mele, nu avea nimeni nevoie de mine atunci, asa ca pentru mine a fost relaxant.
  4. Am luat putin aer. Cand am zile mai proaste, dublez timpul pe care il petrec afara – daca este posibil. Plimbarile in aer liber sunt un remediu foarte bun chiar si pentru depresie.
  5. Am socializat. La cununie am avut ocazia sa vorbesc cu dragile mele colege pe care abia astept sa le vad din nou de luni pana vineri. Mi-am incarcat bateriile prin conversatii de adult.

Avand grija si de mine ca femeie, am putut sa fiu mai prezenta in clipele petrecute cu fetita mea. E mai usor si mai usor sa ai grija de un pui de om atunci cand ai grija si de tine.

Pastrez aceasta lista ca mic ghid de supravietuire pentru urmatoarea perioada solicitanta.

Continue Reading

Ce e rusinos si ce nu e?

Eu am fost un copil rusinos si timid. Imi era rusine de strungareata mea, asa ca nu radeam in hohote. Imi era rusine de pata de pe umar, asa ca nu purtam maiouri. Imi era rusine sa nu spun prostii, asa ca repetam de o mie de ori in gand un raspuns inainte sa am curajul sa ridic mana si sa il verbalizez. Mi-a fost rusine de o gramada de lucruri care acum par stupide. Dar daca stam sa numaram de cate ori li se spune copiilor ca e rusine sa faca o anumita actiune normala, este la fel de normal sa devina adulti rusinosi si timorati.

Asa ca hai sa vedem ce e rusinos si ce nu e.

Nu e rusinos sa plangi – chiar si in public. E rusinos sa faci pe cineva sa planga!

Copii, adulti, femei, barbati, tineri, batrani, toti avem nevoie sa plangem, sa ne eliberam cumva. Da, si baietii trebuie sa planga. Asta nu ii va face mai putin barbati. Din contra, barbatii care sunt conectati la emotiile lor sunt mai masculi decat neandertalii care ridica palma deasupra unei fiinte mai putin puternice fizic. Daca nu suntem lasati sa plangem, ne va fi greu sa ne descarcam. Si toata durerea, toata supararea isi vor gasi alte metode de exprimare: ranindu-i altii sau provocandu-ne noua insine rau.

Nu e rusinos sa faci in pantaloni. E rusinos sa bagi mana in buzunarul altuia.

Copiii mici nu pot decide cand fac pipi, cand fac caca. Ei nu sunt cu adevarat pregatiti pentru olita decat dupa 2-3 ani. Nu e rusine sa faca in scutece pana atunci. Iar daca mai au accidente si la varste mai mari, nu e rusine. E o problema la mijloc pe care noi ca adulti trebuie sa o adresam.

Nu e rusinos sa refuzi sa imparti. E rusinos sa obligi pe cineva sa imparta.

Copiii se ataseaza de lucruri. Nu e frumos sa ii obligam sa le imparta cu ceilalti. Daca vrem sa ii invatam sa fie generosi, ii invatam prin puterea exemplului: fiind generosi cu ei, cu oamenii din jurul nostru, cu cei apropiati si mai putin apropiati. Nu poti sa ai asteptari mai mari de la copil decat ai de la tine insuti. Si trebuie sa ai rabdare. In primii ani de viata, copiii nu vor fi dornici sa imparta. Din contra, vor considera ca totul li se cuvine. Si e normal, asa i-a programat natura sa fie.

Nu e rusinos sa molfai o suzeta. E rusinos sa furi.

Toti avem mici placeri. Uneori pentru cei mici, asta inseamna molfaitul unei suzete. Ii calmeaza, le da o stare de bine. Nu e rusinos sa vrei sa te simti bine. E rusinos sa te simti tu bine daca il faci pe altul sa se simta rau.

Nu e rusinos sa bei laptic direct de la sursa. E rusinos sa minti.

Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda alaptarea pana la minim 2 ani. Copiii se autointarca intre 2 si  4 ani. Nu este problema copiilor ca sanii au devenit obiect sexual. Este problema adultului care sta si se holbeaza judecator.

Hai sa ne intelegem: e rusinos sa minti, sa furi, sa manipulezi, sa tradezi, sa inseli. Nu e rusinos sa fii copil si sa vrei sa cresti si sa inveti.

Hai sa scoatem rusinea din vocabular atunci cand ne adresam copiilor!

 

Continue Reading

Lista de vacanta cu copilul la munte

Pentru mine pregatirea bagajului pentru orice iesire din Bucuresti incepe cam cu o saptamana inainte. Incep si imi notez ce trebuie sa luam la noi, ce mai avem de cumparat, ce avem de facut inainte. Ma simt mai linistita cand am terminat lista de bagaje si simt ca nu voi uita nimic asa.

Lista capata puteri magice, acolo se duce toata responsabilitatea. Problema e ca daca ceva nu e pe lista, nu ajunge nici in bagaj pentru ca uit. O data am uitat sa iau pasta de dinti, pentru ca trecusem pe lista doar periutele.

De atunci mi-am pregatit liste sezoniere pe care le tot adaptez in functie de ce folosesc cu adevarat.

Mai jos e lista pe care am incropit-o pentru un weekend prelungit la munte. Ileana are un an si un pic, asteapta sa ii iasa un incisiv si inca mai are un pic de raceala.

Daca aveti idei de completari sau inlocuiri, va rog sa imi spuneti. Sau daca vi se pare ceva complet inutil, la fel spuneti-mi 🙂

Daca aveti idei si de restaurante sau locuri faine de vazut impreuna cu copiii in Sinaia, spuneti-mi si asta, m-ar ajuta mult. Mai ales pentru ca am vrea ca Ileana sa se bucure toate mesele la restaurant (tineti pumnii!).

Nu am trecut nimic legat de dormit (pat, asternuturi etc.) sau de hranire cu formula (sterilizator, incalzitor etc.)

Si ca sa nu o mai lungesc, iata lista:

Ingrijire si medicamente

  • Ser fiziologic
  • Fase sterile
  • Betisoare de urechi
  • Crema cu factor de protectie solara
  • Zyrtec
  • Doua tipuri de antitermice
  • Fenistil
  • Arnigel
  • Smecta
  • Saruri de hidratare
  • Gel pentru dureri de dinti
  • Ulei de cod
  • Protectis
  • Termometru
  • Plasturi
  • Periuta de dinti
  • Pasta de dinti
  • Gel de dus – varianta mini
  • Prosop
  • Fineturi
  • Prosopele de fata
  • Dezinfectant
  • Servetele
  • Servetele dinti
  • Servetele de fata si maini
  • Scutece
  • Bepanthen
  • Crema cu oxid de zinc in caz de iritatii ale scutecului
  • Forfecuta de unghii

Pentru masa

  • Lingurite
  • Boluri
  • Canute
  • Borcanase in situatii de urgenta
  • Snacks
  • Fructe

Hainute

  • Multe body-uri si cu maneca lunga si cu maneca scurta
  • Pantaloni
  • Bluze
  • Pijamale
  • Clame
  • Ceva dragut de imbracat
  • Gecuta
  • Hanorac
  • Bavetele si esarfe
  • Dresuri
  • Sosete
  • Palariuta
  • Caciuli
  • Bentite
  • Pantofi
  • Cizmulite

Distractie

  • Carti
  • Jucarii de masina
  • Jucarii de nisip

Diverse

  • Sistem de purtare
  • Carucior
Continue Reading