Mai putine jucarii: copii mai fericiti, parinti mai linistiti

Sunt mama si am prea multe jucarii. Cum si de ce ma tratez?

Da, eu am prea multe jucarii, pentru ca eu le cumpar, eu ma entuziasmez. Fiica mea le studiaza si apoi trece mai departe la non jucariile ei. Stiu ca suna a falsa problema, dar cred ca majoritatea parintilor au tendinta de a cumpara cat mai multe lucruri frumoase pentru copii. Si unele devin simple suporturi de praf, ignorate si neiubite.

Zilele trecute am vazut o jucarii de insurubare in vitrina unui magazin. In momentul respectiv, nu am mai gandit clar. Ileanei ii place tare mult sa desurubeze, asa ca mintea mi s-a incetosat si m-am dus ca un zombie inspre frumoasa jucarie. M-am uitat la pret si brusc m-am trezit. Mi-am dat seama de absurdul dorintei mele. Ileanei ii place sa se joace cu borcane, sticle, recipiente si capacele lor. De  ce am nevoie de inca o jucarie cand am deja acasa tot ce ii trebuie? M-am simtit un pic rusinata ca plec din magazin fara sa cumpar, dar fericita ca sunt cu 149 lei mai bogata.

Pentru ca fiecare banut pe care nu il cheltuiesc acum pe lucruri pe care nu le vom folosi este un banut castigat. De doua ori.

Din momentul in care am ramas gravida, am devenit tipul acela de consumator pe care si-l doreste orice magazin: cumparam tot, eventual in dublu exemplar. Pana cand am simtit ca efectiv nu mai aveam loc in casa de atatea lucruri.

Si atunci am hotarat ca trebuie sa iau cateva masuri.

Cum ma tratez?

Am inceput cu pasi mici.

Cand prietenii ma intrebau ce sa ii cumpere Ileanei , i-am rugat sa nu ia lucruri voluminoase sau cu baterii.

Am inceput sa aman anumite cumparaturi pentru a fi sigura ca am nevoie de ele.

Am inceput sa vand din lucruri sau sa le ofer. De cativa ani vreau sa vand cateva lucruri din casa care se strica sau se uzeaza moral sub privirile noastre, dar am tot evitat. Mi se pare ca am muncit degeaba daca nu cumparam lucruri de care avem nevoie. Daca vom simti ca ne lipseste ceva, vom putea sa le cumparam din nou. De preferinta tot second hand.

Am inceput sa ascund jucariile. 90% dintre jucarii sunt acum in locuri in care Ileana nu ajunge. In functie de interese, ii rotesc jucariile o data la 2-3 saptamani. Rotesc inclusive cartile. Are 5-10 la indemana iar restul stau frumos aranjate in biblioteca de adulti.

Fiecare tip jucarie are un loc al ei. In felul acesta am putut sa vad cam cate jucarii de stivuit avem, cate sortatoare de forme etc. Multe. Mult prea multe. Stiind unde este locul lor, este si mai usor sa strang.

Am inceput sa cumpar mai inteligent, sa imi impun anumite limite. De exemplu, acum am cheltuit doar banutii pe care i-am luat in urma vanzarii catorva dintre lucruri. Si am cumparat si multe lucruri second hand.

Sincer, e tare placut cand o jucarie pe care nu o mai folosim isi gaseste un proprietar fericit. Ma bucur mai mult decat inainte cand sosea cate un colet. In felul acesta, munca pe care am depus-o pentru a castiga banutii pe care i-am dat pe jucarie, nu a fost in zadar. Iar Ileana pare sa aprecieze mai mult jucariile cand are mai putine la indemana. Si gaseste noi modalitati de joaca cu cele pe care le are.

Cand vreau neaparat sa ii cumpar ceva, aleg jucarii pe care le poate folosi in mai multe feluri. Antepremergatorul a devenit jucarie de impins si plimbat alte jucarii. Jucariile de constructie pot fi folosite intr-un milion de feluri. La fel si mingile. De asemeanea, imi repet “Jucarii active, copil pasiv” de fiecare data cand ma incanta o prostioara luminoasa si muzicala.

Ma tin departe de magazine si oferte pe cat e omeneste posibil. Sunt atat de multe promotii, lichidari de stoc, oferte limitate, incat mai bine inchid mailurile si bannerele decat sa incerc sa le rezist.

Mai putine jucarii, mai multa joaca

Exista cateva beneficii majore pentru copii in a avea mai putine jucarii

Un studiu realizat in SUA a concluzionat ca atunci cand copiii sub 5 ani au la indemana prea multe jucarii, nu se pot concentra pe joaca, nu pot invata jucandu-se. Trec pe la fiecare jucarie in parte, dar nu se pot concentra pe o singura activitate. Si asta se va vedea mai tarziu si la scoala.

Niste cercetatori germani au convins o gradinita sa renunte la jucarii timp de 3 luni. Da, la toate jucariile. In prima zi copiii au fost putin dezorientati, apoi s-au plictisit, dar pe final de experiment se jucau mai mult, mai creativ, deoarece au inceput sa se foloseasca de mediul inconjurator pentru a inventa jocuri.

Joshua Becker a enumerat cateva argumente pe blogul becomingminimalist.com, pe care vi le prezint rapid mai jos. Iata ce au de castigat copiii care au mai putine jucarii:

  • Isi dezvolta capacitatea de concentrare.
  • Isi dezvolta abilitatile sociale, de cooperare, de comunicare.
  • Invata sa aiba mai mare grija de lucruri.
  • Incep sa se preocupe de citit, arta, scris. In felul acesta vor aprecia mai mult frumosul.
  • Devin creativi, rezilienti si perseverenti.
  • Devin mai putin egoisti.
  • Se vor bucura mai mult de natura si de timpul petrecut afara.
  • Vor locui intr-o casa mai curata, mai ordonata.

Nu am devenit nici minimalista (desi mi-ar prinde bine), nici austera, nici nefericita. Din contra, ma simt mai fericita cu mai putine lucruri frumos aranjate. Nu e inca ordine in casa. Si nici nu cred ca va fi in urmatoarele doua decenii. Dar cu siguranta imi ia de zece ori mai putin timp sa strang. Iar Ileana se joaca din ce in ce mai des independent. Iar eu sunt mai calma, mai linistita. Si am mai mult timp. Pentru mine, pentru ea, pentru noi. Si asta conteaza!

Foto: Theo Bosdas/Flickr

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *