Cum am organizat casa cand copilul a inceput sa fie mobil

Pe la 3-4 luni, pediatra mi-a recomandat sa o las pe Ileana pe… jos. Eu pana atunci o lasam linistita pe canapea fara sa imi fac griji ca se va rostogoli. Nu mi-am dat seama ca oferindu-i putin spatiu, ii ingradesc si dorinta de explorare.

Asa ca am dat fuga si am cumparat un covoras din spuma. Nu s-a dovedit a fi nici cea mai buna investitie (cam 200 lei), nici cea mai potrivita, pentru ca Ileana si-a julit degetele de la picioare incercand sa se tarasca pe el.

Faceti cunostinta cu pisica noastra. Ea a iubit mai mult acest covoras din spuma.

Vestea buna este ca la cateva zile dupa ce am lasat-o libera pe jos a facut si prima rostogolire.

Ulterior am adus doua saltele de pat care stateau nefolosite la ea in camera, am pus si o oglinda acrilica si a inceput distractia. De pe la 5 la 7 luni, Ileana s-a tarat cu spatele. Mai intai mai incet, apoi mai cu elan. Eu stateam la primire si intoarcere.

Pisica asta e peste tot. Aici sta pe taburetul ce urma a bloca intrarea in sufragerie.

De tarat cu fata nu prea a vrut, a trecut direct la mersul de-a busilea si foarte repede apoi a inceput sa se ridice pe langa canapea. Si atunci au inceput grijile si intrebarile mele nesfarsite, pentru ca nu stia sa cada si fiecare dezechilibrare se solda cu un cap dat de moalele saltelei si din pacate, nu numai.

La inceput, am fost umbra ei, mereu pregatita sa o prind in cazul in care cade. Eram mereu in alerta, mereu obosita si nu eram sigura ca fac bine ce fac. Asa ca m-am apucat sa imi intreb prietenele, am scris pe forumuri, am cautat articole, am cerut idei de amenajare a camerei.

M-am hotarat sa pun perne in toata sufrageria ca sa pot sa imi mai trag sufletul. Ma bucuram ca in sfarsit aveam ce sa fac cu atatea perne decorative. Din pacate, junioara a invatat ca daca pica pe perne, e chiar amuzant, asa ca nu se sinichisea sa atenueze cu mainile cazatura.

Salteaua am mutat-o in dreptul bibliotecii pentru a bloca accesul la sertare.

Ulterior am cumparat covor puzzle din spuma. Si am pus biscuiti din aceia prin toata casa, alternand cu perne. Va recomand sa cautati piese cat mai mari si daca se poate sa fie intregi, sa nu se scoata literele/ cifrele. Mie imi ia o vesnicie sa curat toate piesele si mi-ar fi fost mai usor daca puteam duce in cada cateva piese mari.

Comoda TV a devenit etajera cu jucarii, sertarele le-am blocat cu inchizatori magnetice, iar cele care nu au mers blocate contin jucarii sau lucruri inofensive (cum ar fi colectia mea de genti, golita in prealabil de orice urma de agrafa, moneda sau chei).

Cand a inceput sa exploreze, casa noastra nu era pregatita pentru curiozitatea ei, asa ca i-am organizat mai intai sufrageria si camera ei dupa bunul plac. Nu am luat grilaje, ci am blocat accesul catre hol si balcon cu un taburet si un tarc. Au fost cateva luni interesante in care am lucrat coapsele si gambele sarind peste taburet.

In Montessori este recomandat sa pregatiti toata casa pentru copil si sa nu lasati la indemana lucruri care i-ar putea face rau. In RIE este recomandat sa aveti un “spatiu da” (yes space) ingradit, unde copilul poate explora in voie. Cam asta am facut noi cu sufrageria.

Apoi, incet-incet, am inceput sa pregatim intreaga casa pe masura ce Ileana crestea, iar eu capatam mai multa incredere sa o las sa exploreze.

Acum pare simplu, grijile nejustificate, intrebarile pe care le puneam sunt acum haioase – nu e de mirare ca nu prea gaseam raspunsuri cautand pe internet. Evident, acum am alte griji si intrebari care mi se par mari, dar in curand vor fi si ele mici.

Foto: Pink Sherbet Photography si arhiva personala

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *