Burnout de mamica

Am zile in care functionez pe sistem de avarii. Hrana, somn, putina joaca, citit si protejat pisica de Ileana imi sunt singurele prioritati. O data la cateva luni ma paleste o tristete de nu inteleg cum pot fi atat de calma si fericita in restul timpului.

Acum vreo doua saptamani am avut ultimul episod. Dupa 10 zile de raceala, o vacanta obositoare si multe nopti grele din pricina unui incisiv mai afurisit, ajunsesem la burnout. Iar vremea de afara nu ajuta deloc la starea de oboseala.

Nu simteam neaparat tristete sau depresie. Pur si simplu simteam nevoia de o pauza. Sau de vreme buna. Sau de final de puseu. Sau sa iasa odata incisivul.

Eram un zombie care functiona cu cafea rece si putine ore de somn legate. E tare greu sa gestionezi cu calm momentele in care copilul are crize de furie cand nu este lasat sa se joace in litiera pisicii, sa se suie in carutul de papusi sprijinindu-se de usa glisanta, sa desfaca punga de quinoa, sa manance crema de fundulet, sa rearanjeze farfuriile, sa arunce mancarea pisicii. Dupa ce mi-am revenit, mi-am dat seama ca si micuta mea avea nevoie de descarcare. Si cauta orice motiv sa se descarce. Iar eu cautam orice motiv sa mai trag cate o portie de plans. Stiam ca nu e o stare normala ceea ce simt si ca trebuia sa imi revin cumva cat mai repede. Iata ce am facut:

  1. A fost extrem de important sa dau un nume la ceea ce simt. Nu era simpla tristete, nu era depresie, nu era anxietate. Era epuizare psihica. Burnout, cum i se mai spune. Si asa mi-am dat seama de ce am nevoie: somn, timp cu mine insami, mancare sanatoasa.
  2. Mi-am oferit compasiune. De multe ori incercam sa oferim explicatii pentru comportamentul celor mici si celor mari, dar nu ne oferim si noua insene un pic de compasiune. Este epuizant si minunat in acelasi timp sa fii mama. Raceala, vacanta, dintii si tantrumurile ce au tinut doua zile ar fi intristat chiar si un danez.
  3. Am dat o fuga la coafor. Am rugat pe cineva sa stea cu Ileana cateva ore. A fost minunat ca am avut pe cine sa las. Si coaforul mi-a prins tare bine. Am simtit cum ma relaxez din momentul in care m-am asezat pe scaun. Apa era cand prea rece, cand prea fierbinte, coafeza a incercat un masaj relaxant, dar simteam mai degraba ca incearca sa imi framante capul, dar nu a contat. Eram eu cu gandurile mele, nu avea nimeni nevoie de mine atunci, asa ca pentru mine a fost relaxant.
  4. Am luat putin aer. Cand am zile mai proaste, dublez timpul pe care il petrec afara – daca este posibil. Plimbarile in aer liber sunt un remediu foarte bun chiar si pentru depresie.
  5. Am socializat. La cununie am avut ocazia sa vorbesc cu dragile mele colege pe care abia astept sa le vad din nou de luni pana vineri. Mi-am incarcat bateriile prin conversatii de adult.

Avand grija si de mine ca femeie, am putut sa fiu mai prezenta in clipele petrecute cu fetita mea. E mai usor si mai usor sa ai grija de un pui de om atunci cand ai grija si de tine.

Pastrez aceasta lista ca mic ghid de supravietuire pentru urmatoarea perioada solicitanta.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *