Am fost la un workshop despre social media si m-am hotarat sa simplific. Din nou.

Am participat la Digital Parents Talks 7, ce a avut ca tema social media. In prima parte a vorbit Matei Psatta , in a doua am fugit acasa – la propriu -, pentru ca Ileana isi dorea foarte mult sa adoarma ca de obicei, adica impreuna cu mine. Si isi dorea asta de ceva timp.

Matei e genul de speaker care ar putea sa iti vorbeasca despre tunderea gazonului si tot i-ai gasi prezentarea interesanta. Pentru ca Matei nu face prezentari, ci spune povesti.

Cel mai important lucru pe care l-am invatat e ca blogul nu este despre mine. Este despre cei care isi rup din timpul lor pentru a ma citi.

Locatia evenimenutul m-a surprins extrem de placut. Este vorba Centrul de Recreere si Dezvoltare Personala „Conacul Golescu Grant”, un compartiment subordonat Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. Aici au loc gratuit cursuri pentru copiii care locuiesc in sectorul 6. Daca locuiti in zona, sunteti tare norocosi! Mai multe detalii gasiti aici.

Cursul a fost organizat (foarte fain) de Parenting PR. Fetele de aici o reusit sa adune o comunitate frumoasa de bloggeri care sunt si parinti. Au creat un fel de incubator dedicat acestei specii frumoase: oameni care vor sa deseneze o lume mai buna pentru copii. Daca sunteti blogger si parinte sau va bate gandul sa indepliniti aceste doua conditii, Digital Parents Talks e pentru voi.

Revenind la subiect, am plecat de la intalnire destul de hotarata ca mai am nevoie de cursuri, zapacita ca aproape tot ce am invatat despre scris si marketing online am invatat prin studiu individual. Am realizat ca am nevoie de validare si organizare a cunostintelor, ca vreau sa invat Adwords de 10 ani si nu fac nimic in sensul asta. Si chiar ma bate gandul sa incerc cursurile de la OK Institute. Apoi mi-am amintit de cursurile de la Facebook Blueprint, am aruncat un ochi si pe ce se mai organizeaza pe la noi in zona de social media,  am ajuns un pic pe Quora si apoi pe Udemy si mi-am dat seama ca trebuie sa ma opresc un pic si sa respir.

Mi-am dat seama ca iarasi ma complic desi obiectivul meu este sa simplfic. Ca iarasi las vocea critica sa preia controlul asupra gandurilor mele. Asa ca am apasat butonul de panica si m-am intrebat de ce vreau sa fac atat de multe rapid. Am inspirat adanc si mi-am dat seama ca doar eu pun presiune pe mine insami, ca nu exista niciun motiv real pentru care am nevoie sa invat X sau Y acum.

Mi-am amintit intrebarea principala de la workshop: De ce scriu pe blog? Scriu pentru ca imi place sa scriu. Blogul este un hobby, un experiment, un loc de joaca pentru mine. Si asta va ramane o perioada. No pressure 🙂 Imi face placere sa merg la cursuri, sa invat, de ce as vrea sa imi rapesc aceasta placere transformand-o din nou intr-o cursa contra cronometru?

Si respir adanc si savurez momentele astea frumoase. E timp pentru deadline-uri, pentru alergat, pentru adrenalina. Dar e putin timp pentru trait cu adevarat.

 

Acest workshop a avut loc cu sprijinul DGASPC sector 6 care a pus la dispozitie locatia Conacul Golescu Grant, Aqua Carpatica, Cartoon Network și Andreea Mira Photography.

Continue Reading

Cum ne protejam copiii de soare?

Pentru mine, soarele a fost inamicul numarul 1. Mi-a fost frica de insolatie si arsuri cum ii e teama unei bunici de curent. Am adoptat mai multe strategii anti UV ca sa ma asigur ca micuta e perfect protejata, mai ales ca primele raze de soare au zambit unui obraz care nu avea voie creme solare.

Iata ce am facut:

  1. Am incercat pe cat e omeneste posibil sa iesim doar atunci cand soarele e prietenos. M-am imprietenit cu aplicatia AccuWeather care imi spune indicele UV si in functie de ore, asa am incercat sa imi planific mai bine iesirile. Vara, regula a fost ca intre 11:00 si 16:00 stam cuminti departe de soare.
  2. Am cautat palariute cu boruri mari din materiale care protejeaza impotriva soarelui. Unele materiale sunt tratate pentru a proteja impotriva razelor UV, altele protejeaza natural – cum este cazul lanei.Daca anul trecut Ileana nu prea avea de ce sa protesteze impotriva palariutelor, anul acesta am dezvoltat strategii pentru a o convinge sa lase capul acoperit. Cel mai bine a functionat sa port si eu palarie. Nu ma incanta aceasta perspectiva, pentru ca nu sunt la fel de simpatica ca ea cu palarie, dar ma conformez, iar domnisoara lasa si ea palaria pe cap. Si daca este soare tare, insist sa o poarte si o asez la loc de fiecare data cand o da jos. Si respir adanc de fiecare data.Am gasit palariute cu protectie UV la Prenatal si la buticul Hip Hip. Online se gasesc cateva branduri faine: ManyMonths (acestea au 3 marimi de la bebei mici pana la adulti), iPlay (au boruri mari si imprimeuri WOW), Ki ET LA (palarii reversibile cu imprimeuri frumoase foc). Prima palarie luata anul acesta a fost aleasa de Ileana. Am mers impreuna la cumparaturi in speranta ca va purta ce isi alege singurica. Nu si-a ales, dar a existat un model dragut la care nu a protestat cand l-a probat.
  3. Am achizitionat si cateva piese de imbracaminte cu protectie UV. Imi tot faceau cu ochiul hainele de lana, dar nu sunt tocmai cele mai accesibile ca pret. Sunt mooooi tare si foarte placute la atingere, protejeaza natural impotriva soarelui.Vestea buna e ca lana respinge murdaria, asa ca de multe ori merg lasate la aerisit – da, se pare ca si pentru ciorapii de lana se aplica aceeasi regula. Cand se murdaresc, de multe ori, iese pata cu o perie. Daca nu, lana se spala de mana, cu apa rece si detergent special sau sampon de bebelus. Nu se freaca, pentru ca se scamoseaza, dar se curata incredibil de usor doar cu mana si sampon. Am doua bluzite pe care le tot rotesc si pana acum au ramas fara pata.

 

  1. Copertina de la carucior are protectia anti UV, umbrela de soare folosita cand era bebe mic avea si ea protectie UV.

 

  1. Cremele solare. Am ales pentru Ileana creme cu filtru mineral. Acest tip de creme sunt potrivite pentru pielea mai sensibila a bebelusilor si copiilor mici. Dezavantajul lor este ca unele lasa o pelicula alba. Chiar daca nu e tocmai estetic – respectati instructiunile de pe ambalaj ca sa va asigurati ca nu dati degeaba cu crema. Altfel, copilul nu este protejat.

 

Stiam ca este foarte importanta protectia solara, dar daca m-ati fi intrebat de ce, as fi bajbait un raspuns rapid care ar fi cuprins cateva cuvinte cheie gen: insolatie si arsuri. Am participat recent la evenimentul de lansare a noilor game de produse solare pentru copii de la Avene si am aflat ca exista si alte motive mai serioase pentru care protectia solara nu trebuie sa ramana un moft. De exemplu, stiati ca este nevoie de o singura arsura solara in copilarie pentru ca sansele de a dezvolta cancer de piele pe parcursul vietii sa se dubleze?

Protectia solara trebuie sa devina parte din ritualul nostru si al copiilor atat din motive de sanatate, cat si estetice – pielea expusa la soare imbatraneste mult mai rapid.

 

Cum alegem o crema buna? De obicei, o gasim in farmacie, nu pe rafturile magazinelor, trebuie sa aiba protectie ridicata anti UVA si UVB, fotostabilitate mare (sa nu isi piarda proprietatile in urma expunerii la soare – da, suna ironic, dar o crema solara poate sa fie “distrusa” de soare), sa fie rezistenta la apa. In cazul pielii copiilor sau pielii sensibile, este de preferat sa contina un minim de filtre chimice, iar pentru bebelusi ar trebui sa contina doar filtre minerale.

 

Pana la 3 ani o voi da pe Ileana cu creme cu filtru mineral chit ca ramane o pelicula alba. Pentru mine, voi folosi gama de la Avene fara pelicula alba care contine un numar mic de filtre chimice. Nu de alta, dar nu sunt simpatica nici cu fata alba. Mai multe informatii despre noua gama Avene gasiti aici.

 

Daca vreti sa cititi mai multe informatii despre expunerea copiilor la soare, gasiti multe informatii bune la Printesa Urbana. Daca vreti sa aflati mai multe despre produsele cu factor de protectie solara si de ce trebuie sa ne protejam de soare, gasiti un articol extrem de bine documentat la Pasagera.

Imagini: unsplash.com si arhiva personala

Continue Reading

Nu mai oferiti sfaturi nesolicitate mamicilor!

Viata de mamica ar fi mult mai usoara daca nu ar exista si sfaturile – intotdeauna bine intentionate – ale celorlalti.

Ce bine ar fi daca in momentul in care am da un sfat am porni de la urmatoarele premise:

  • Fiecare mamica este cel putin la fel de bine informata ca noi.
  • Fiecare mamica isi doreste sa faca ce este mai bine pentru copil.
  • Fiecare mamica face ce considera ca este mai bine pentru copilul si familia ei.
  • Fiecare mamica are nevoie sa aiba de grija si de ea.
  • Fiecare mamica este stresata si are sentimente de vinovatie chiar daca face tot ce este omeneste posibil pentru copilul ei.
  • Nu stim ce este in sufletul unei mame, cat a dormit, cat a mancat, cate griji si-a facut.
  • Copiii sunt diferiti.
  • Copiii dorm diferit, mananca diferit, cresc diferit.
  • Copiii se dezvolta in propriul ritm, nu tin cont de asteptarile adultilor.
  • Intrebarile personale se adreseaza doar persoanelor apropiate.
  • Sfaturile medicale ar trebui oferite de pediatru.
  • Copilul nu isi doreste sa fie atins de un adult pe care nu il cunoaste. De multe ori, nici de persoane cunoscute.

Daca vreti sa ii spuneti ceva unei mamici, spuneti-i ca face o treaba minunata!

P.S. Daca nu va puteti abtine din a da sfaturi, faceti-va un blog 🙂

 

 

Continue Reading

Diversificarea bebelusului – 10 resurse bune si testate

Inainte sa incep diversificarea am citit si m-am documentat mai temeinic decat pentru lucrarea de licenta. Am citit carti, am cautat studii, mi-am luat notite, mi-am reimprospatat notiunile de prim-ajutor. Am discutat cu medicul pediatru care mi-a facut cateva recomandari si m-a indrumat catre carti potrivite.

Va recomand cateva resurse care mie mi-au fost de folos si care sunt de incredere, pentru ca este foarte greu sa separi graul de neghina atunci cand vine vorba despre informatii corecte si de actualitate pe internet.

Dupa ce aveti un fundament de cunostinte, va recomand si doua grupuri de Facebook utile si active:

Retetele noastre favorite sunt din cartea Retete gustoase si rime haioase scrisa de o mamica foarte talentata, Cecilia Nicoleta Guran.

Continue Reading

Maria Montessori despre educatie

5 adevaruri despre educatie si copii care sunt valabile si 100 de ani mai tarziu.

Am subliniat cateva dintre ideile cu care am rezonat din Mintea absorbanta de Maria Montessori.

  • Copilul este inzestrat cu puterni necunoscute care ne pot calauzi spre un viitor stralucit. Daca ceea ce vrem este cu adevarat o lume noua, atunci educatia trebuie sa aiba drept scop dezvoltarea acestor posibilitati ascunse.
  • Copilul are o minte capabila sa absoarba cunoasterea. El are capacitatea de a-si preda singur. O singura observatie este suficienta ca sa dovedeasca acest lucru. Copilul creste vorbind limba parinteasca, in timp ce pentru adulti invatarea unei limbi este o realizare intelectuala remarcabila. Nimeni nu-i preda copilului; totusi, el ajunge sa foloseasca substantive, verbe si adjective la perfectie.
  • Tot ceea ce suntem noi insine a fost facut de catre copil, de copilul care am fost in primii doi ani ai vietii noastre.
  • Dar, pana nu demult, se putea spune ca universitatea nu se interesa deloc de conditiile vietii lor fizice si sociale. Daca un student era subnutrit sau daca defecte ale vederii sau auzului ii diminuau aptitudinile, el primea note mai mici. Este adevarat ca defectele fizice au inceput 15 acum sa primeasca atentia cuvenita, dar numai din punct de vedere igienic. Nimeni nu se intreaba daca mintea studentului nu poate fi amenintata sau chiar afectata de catre metodele educationale nepotrivite si deficiente.
  • Masinaria scolara este atat de instrainata de viata sociala ca si cand aceasta si toate problemele ei s-ar afla in afara sferei scolii. Lumea educatiei este asemenea unei insule unde oamenii, izolati de societate, sunt pregatiti pentru viata prin excluderea din cadrul ei.

Daca v-am facut curiosi in legatura cu metoda Montessori, va recomand sa incercati lucrarile Mariei Montessori  – Mintea absorbanta pentru a intelege filosofia  sau Copilul in familie pentru idei practice. Mi-au placut mult si Cum sa cresti un copil extraordinar de Tim Seldin si 60 de activitati Montessori pentru bebelusul meu de Marie-Helene Place.

 

Continue Reading

Adevaruri despre copilul de 1-2 ani

„Fac singur” pare a fi deviza tinerilor grabiti de 1-2 ani. Iata cam la ce sa va asteptati:

  • Invata mai intai sa spuna “nu” si apoi “da”.
  • Invata mai intai sa arunce si apoi devine interesat sa si stranga.
  • Invata sa se dezbrace inainte sa se imbrace.
  • Incepe sa alerge inainte sa invete sa vina atunci cand este chemat.
  • Are multe planuri urgente, iar parintii il intrerup pentru activitati insignifiante precum: somnul, schimbatul scutecului, masa, apararea pisicii etc.
  • Totul trebuie sa se intample acum.
  • Cele mai interesante jucarii sunt cele la care nu are acces; si care nu sunt jucarii.
  • Isi doreste sa exprime si sa faca mult mai multe lucruri decat ii permite corpul.
  • Personalitatea sa incepe sa infloreasca de la 18 luni.
  • In general face opusul instructiunilor oferite de parinte.
  • Gaseste modalitati creative de a se frustra singur. Incearca sa dea pagina cand ajunge la coperta, incearca sa bage un obiect in altul desi nu se potrivesc, sa desurubeze ceva ce nu este insurubat etc.
  • Trateaza oamenii ca pe obiecte – calca, impinge, trage – ca si cand e un soldat in misiune.
  • Intelege mai mult decat poate sa exprime.
  • Are multa energie, mai multa decat poate consuma in activitati normale.
  • Inca mai poate fi distras de la un obiect sau o activitate interzise. Slava cerului!
  • Daca e liniste… urmeaza niste plansete.
  • Este egocentric. Surprinzator si frustrant de egocentric.
  • Vrea totul. Acum. Cate ceva in fiecare mana.
  • Gandeste cu… picioarele. E atat de ocupat sa mearga, sa alerge, incat se opreste abia atunci cand un obiect sau o persoana ii sta in cale.
  • Cand i se pune pata sa faca sau sa nu faca ceva… bafta, sper ca nu aveai alte planuri. Alteori, pare a trece de la o activitate la alta foarte rapid.
  • Cand nu ii place ceva nu este deloc subtil.
  • Mainile si picioarele nu fac intotdeauna ceea ce el si-a propus.
  • Emotiile si reactiile lui sunt mult mai mari decat actiunea care le-a cauzat.

Mare parte dintre idei sunt inspirate de Your One-Year-Old: The Fun-Loving, Fussy 12-To 24-Month-Old

Continue Reading

Jucariile preferate la 13 luni

Voi consulta aceasta lista de fiecare data cand ma tenteaza sa ii iau o jucarie noua.

Cele mai iubite:

  • Betele
  • Apa
  • Nisipul
  • Pietrisul
  • Pietrele
  • Iarba
  • Ambalajele stralucitoare din parc
  • Servetele – perfecte pentru molfait
  • Sticlele – cat mai pline, cat mai greu de carat, cat mai usor de desurubat
  • Jucariile altor copii

Folosite ocazional:

  • Caruciorul de papusi
  • Pisica
  • Cartile cu bebelusi
  • Cartile de cautare
  • Mingile

Aproape nefolosite:

  • 99% dintre jucariile care au costat mai mult de 10 lei

 

 

Continue Reading

Glumite cu si despre parinti

Pe vremea (frumoasa) cand eram gravida, ma mai delectam si cu cate un compus de glumite sau articole pe care eu le gaseam haioase. Le-am scos la lumina sa va delectati si voi. Habar n-aveam ce ma asteapta.

Un micut din Botosani a stabilit un record mondial: 24 de ore pana cand parintii i-au postat prima poza pe Facebook

Maria N., 27 de ani, din Balusenii Noi, Botosani a nascut vineri un baietel pe numele Ion Zapada N.. Micutul s-a bucurat de blitzuri din primele ore de viata, dar parintii au omis sa urce imaginile si pe Facebook. Maria N. incearca acum disperata sa schimbe data de nastere a micutului, singura modalitatea prin care poate sterge urmele neglijentei.

Psihologii avertizeaza ca micutul poate suferi traume, se poate simti nedorit sau urat de catre parintii sai. Cand va descoperi la 13 ani ca nu are poze pe internet cu prima sa zi de viata va avea nevoie de sedinte serioase de terapie si probabil de ultimul model de telefon din acea perioada.

In apararea ei, femeia declara ca i s-a terminat internetul dupa ce a trimis 1000 de poze cu micutul pe Whats App catre toate rudele de gradul I, II si III.

 

INCREDIBIL! O gravida nu a tras niciun part o zi intreaga!

Ma simt ca un balon, a declarat tanara in cauza.

 

Unei gravide din Bucuresti nu i-a atins nimeni burta ieri

Tanara nu se poate opri din plans pentru a ne oferi o declaratie.

 

O gravida aflata in vacanta in Grecia a facut cumparaturi nemancata

Economia Greciei da semne de redresare.

 

Te plictisesti si esti gravida?

Perfect. Uite ce idei am gasit pe net:

  • Data viitoare cand cineva iti mangaie burtica, spune-i ca nu esti gravida si priveste cum le aluneca fata.
  • Cand este evident ca esti gravida, du-te pana la farmacie si cere un test de sarcina. Mentioneaza  ca te-ai simtit balonata in ultima vreme si ai vrea sa verifici daca esti insarcinata. Daca farmacista nu se inverzeste inseamna ca nu vede bine.
  • La restaurant, intreaba necunoscuti daca intentioneaza sa mai manance si vezi de cate feluri de mancare poti face rost gratuit.
  • Intreaba o promoterita de la un brand de tigari cate pachete trebuie sa cumperi ca sa primesti un cadou.
  • Comanda o bautura cu alcool si numara privirile care te judeca.

 

O gravida si-a dat demisia pentru a se concentra linistita pe mitoza.

 

O gravida face in medie 25 de teste de sarcina; 90% dintre ele sunt negative. Afla de ce!

Majoritatea testelor sunt realizate la o ora dupa ce a avut loc conceptia.

 

O tanara din Braila nu intentioneaza sa anunte pe Facebook ca este gravida

In ciuda aparentelor, tanara detine un cont de Facebook si are acces la internet. “Imi doresc sa ma bucur de aceasta perioada frumoasa si sa nu o impartasesc cu cei 4900 de prieteni. Voi anunta telefonic sau fata in fata prietenii si rudele apropiate.”

Parintii tinerii o ameninta cu dezmostenirea pentru rusinea pe care vrea sa le-o provoace. “Cum mai au timp oamenii sa stranga bani de botez daca nu afla cu un an inainte?”, se intreaba mama fetei. “Ce va zice lumea? Ca nu e maritata? Ca e copil din flori? Ca l-a facut cu altul? Ca l-a facut cu un negru?”, adauga tatal fetei.

Tanara nu pare sa se induplece si nu ii pasa ca va pierde dreptul de mostenire asupra apartamentului confort 2 din Viziru. Mai mult, ea planuieste sa faca o sedinta foto profesionista in care sa nu se dezbrace (nici ea, nici sotul ei), sa nu se uite surprinsa catre burtica, sa nu priveasca lasciv. Mai mult, i-a interzis fotografului sa foloseasca efecte de fum, inimioare sau ingerasi.

 

O mamica nu mai are voie in parcul Circului dupa ce s-a afisat 3 zile la rand cu manichiura facuta.

Femeia a avut tupeul de a se afisa proaspat spalata pe cap, cu manichiura facuta si fara cearcane. Mai mult pare a se intelege bine cu sotul si se lauda ca o ajuta la cresterea copilului. Mamicile din parc au obtinut un ordin de interdictie asupra acestei false mame si ameninta ca vor alerta si Protectia Copilului.

 

Un copil a fost gasit singur in parc. 100 de femei i-au facut poza si au urcat-o pe Facebook, 10 au alertat politia si una a incercat sa le explice ca este bona copilului.

Doamnele incearca acum sa ajunga la mama copilului pentru a o anunta ca bona se afla la momentul disparitiei la mai mult de 30 cm de copil si a inchis ochii pret de 15 secunde cat a cascat. Femeile cer mamei sa isi gaseasca alta bona sau, mai bine, sa renunte la job pentru a se concentra asupra adevaratului ei scop in viata: cresterea copiilor.

Continue Reading

Mamicile au un milion de decizii de luat in fiecare zi

In momentul in care afli ca vei fi mama, brusc un sir nou de ganduri, de frici, de vinovatii, de liste se cuibaresc inconfortabil in creierul pana atunci relaxat. Eu am uneori senzatia ca gandurile mele se dau pe role si mai iau din cand in cand cate o pauza ca sa imi permita sa arat si sa vorbesc ca o persoana normala. Simt ca am de luat un milion de decizii in fiecare zi si nu cred ca sunt singura.

In orice clipa a zilei, creierul meu este ocupat sa planifice, sa disece, sa ia decizii. Ma ofer voluntar sa se studieze pe mine acea vestita oboseala a deciziilor. Daca Mark Zuckerberg se imbraca la fel in fiecare zi, ca sa ia o decizie mai putin, eu am inceput sa imi simplific garderoba, pentru ca acum nu sunt singurul om pe care trebuie sa il imbrac.

Cumparaturile pentru mine au inceput sa fie o cursa in viteza care face vanzatoarele sa exclame: “Ce repede v-ati decis!” – nu glumesc deloc, m-am simtit flatata cand mi s-a spus asta!

Cumparaturile pentru ea sunt de obicei insotite de liste, excel-uri, argumente pro si contra, consultat prietene si sot, intrebat pe grupuri, cautat cel mai bun pret etc.

In ceea ce ma priveste, daca as putea sa intru intr-un magazin, sa culeg ce imi trebuie fara sa ma opresc, sa prind gol la casa si sa coste sub 100 lei ca sa platesc rapid contactless, ar fi ideal. Eventual pe role, ca gandurile mele.

Am prea multe decizii de luat! Si stiu ca multe sunt nimicuri, stiu ca sunt ganduri minuscule, dar cred ca am o limita de cateva sute sau mii de decizii zilnice  si cand depasesc limita, incep sa ma blochez, sa dau erori si nu mai pot sa fac alegeri banale. De exemplu, dupa ce am decis cu ce o imbrac, ce ii dau sa pape, pe unde iesim, nu pot sa mai iau decizia si ce vom manca la cina sau la ce serial ne vom uita cand adoarme uraganul nostru iubit. Si de obicei deleg. Numai ca delegarea asta e cam subtila si uneori la intrebarea “Ce mancam?” primesc un raspuns dragastos, dar care nu ma ajuta: “Ce vrei tu”. Apreciez, dar daca stiam, nu intrebam. Si se creeaza un fel de bula in mintea mea pentru ca intrebarea se intoarce la mine. Si daca niciunul dintre noi nu ia o decizie in legatura cu ce mancam… mancam ce e la indemana.

Aplicatia Notes e cel mai des folosita de mine acum. Am liste cu intrebari pentru pediatru, jucarii pe care mi-as dori sa le iau, idei de articole sau articole intregi, liste de Mega Image, liste de Carrefour Online, liste de carti pe care vreau sa le citesc sau pe care le-am inceput si nu le-am terminat… Si daca unele lucruri nu sunt pe lista, atunci sunt pierduta. Si eu si ele.

Weekendul trecut, l-am intrebat pe sot de zece ori daca voi gati legume cu sos de branza de nu intelegea de ce mi-a casunat pe branza aia. Ei bine, eu incercam sa planific ziua. Aveam o lista de activitati in cap pe care trebuia sa le ordonez cronologic. Branza aia imi dadea batai de cap pentru ca era singurul motiv pentru care m-as fi dus la Mega Image. Si daca nu stiam unde fac cumparaturile – surprinzator, Mega nu este cel mai apropiat magazine de noi – atunci nu puteam sa planific ziua.

Si daca simtiti ca articolul acesta nu duce nicaieri… ei bine, il termin cand se opresc un pic din rotit gandurile. Sau cand invat sa ma relaxez, sa iau o pauza si sa ma opresc din facut liste.

Sau imi iau si eu o pereche de role.

Continue Reading

Curentul, inamicul public al mamicilor

Ce am invatat de pe strada, din parc si mai ales din magazine in ultimele 4 luni jumate:

  • Misiunea mamei este sa protejeze copilul de curent ca de spirite rele. Si de picioare reci. Si de pisici.
  • Nu se scoate copilul afara fara caciula sau ciorapi.
  • Nu iesim cu copilul afara cand e frig, cand ploua, cand ninge, cand e cald, cand bate vantul.
  • Cel mai grav: nu iesim afara cu copilul nebotezat.
  • Mai bine il tinem in casa. De preferinta cu geamurile inchise. Si cu caciula si ciorapi.
  • Cand e cald se pune copilului un tifon pe fata.
  • Daca “sughite” inseamna ca e imbracat prea subtire. Probabil a stat si in curent. Si a pus mana si pe pisica.
  • Misiunea strainilor este sa gadile, sa impunga si sa pupe copiii altora.
  • Sistemele de purtare sigur taie circulatia si sunt incomode pentru ca micutul va suci gatul daca sta cu spatele la lume.
  • Frisca da colici. Varza da colici. Usturoiul da colici. Totul da colici. De obicei barbatii stiu cel mai bine ce da colici. Nu pediatrul. Nici mama copilului.

In situatiile de mai sus se declanseaza un fel de panica generala in randul femeilor si barbatilor deopotriva. Vor dormi mai linistiti stiind ca au incercat sa impiedice un tata sa cumpere savarine pentru sotia lui si ca au castigat inca o lupta impotriva maleficului curent.

Continue Reading