Adevaruri despre copilul de 1-2 ani

„Fac singur” pare a fi deviza tinerilor grabiti de 1-2 ani. Iata cam la ce sa va asteptati:

Invata mai intai sa spuna “nu” si apoi “da”.
Invata mai intai sa arunce si apoi devine interesat sa si stranga.
Invata sa se dezbrace inainte sa se imbrace.
Incepe sa alerge inainte sa invete sa vina atunci cand este chemat.
Are multe planuri urgente, iar parintii il intrerup pentru activitati insignifiante precum: somnul, schimbatul scutecului, masa, apararea pisicii etc.
Totul trebuie sa se intample acum.
Cele mai interesante jucarii sunt cele la care nu are acces; si care nu sunt jucarii.
Isi doreste sa exprime si sa faca mult mai multe lucruri decat ii permite corpul.
Personalitatea sa incepe sa infloreasca de la 18 luni.
In general face opusul instructiunilor oferite de parinte.
Gaseste modalitati creative de a se frustra singur. Incearca sa dea pagina cand ajunge la coperta, incearca sa bage un obiect in altul desi nu se potrivesc, sa desurubeze ceva ce nu este insurubat etc.
Trateaza oamenii ca pe obiecte – calca, impinge, trage – ca si cand e un soldat in misiune.
Intelege mai mult decat poate sa exprime.
Are multa energie, mai multa decat poate consuma in activitati normale.
Inca mai poate fi distras de la un obiect sau o activitate interzise. Slava cerului!
Daca e liniste… urmeaza niste plansete.
Este egocentric. Surprinzator si frustrant de egocentric.
Vrea totul. Acum. Cate ceva in fiecare mana.
Gandeste cu… picioarele. E atat de ocupat sa mearga, sa alerge, incat se opreste abia atunci cand un obiect sau o persoana ii sta in cale.
Cand i se pune pata sa faca sau sa nu faca ceva… bafta, sper ca nu aveai alte planuri. Alteori, pare a trece de la o activitate la alta foarte rapid.
Cand nu ii place ceva nu este deloc subtil.
Mainile si picioarele nu fac intotdeauna ceea ce el si-a propus.
Emotiile si reactiile lui sunt mult mai mari decat actiunea care le-a cauzat.